cel mai personal review de album – vdv, ergon

zale de matase – m-a facut sa ma gandesc la o fosta colega si prietena care  s-ar putea marita cu un toto dar nu cu toto cu care a fost  5 ani ci cu celalalt toto. erau 2 si maria cred ca-i va avea pe amandoi.si asta pentru ca mi-i inchipuiam fumand si polemizand filo-logie/sofie.

la coltul m-am gandit automat la silvia- careia NU ii place formatia asta si ma va uri pentru asociere – dar la mine in cap sunt niste franturi de silvia in melodia asta-  de la toata mirarea ei asupra nesimtirii si lipsei de ordine, cu revolta si cu izolarea si-apoi cu infruntarea toturor ne – normalelor.

de aici urmeaza o paralela intre ergon si o poveste de-amor si dor

incep sa pierd- am crezut ca e de-ajuns sa cer si voi avea/ nu stiam ca trebuie intai sa pierd sa inteleg

el, seara in care-anceput totul in apartament la mircea, cu moloz peste tot, cu niste aditivi  sicu hormoni.

melodiile de pe albumul asta nu au versurile lor pentru mine, au versurile serii aleia si a tot ce-a urmat. am momente in care mai pot auzi si versurile originale doar pentru ca multe dintre ele sunt din povestea aia.si se-aduna toate, conglomerate cat sa nu-ti poti da seama daca sunt bine sau rau, se-arunca asa si nu stii ce sa faci cu ele si-ti vine sa plangi si-ti muti atentia la versurtile fututei de melodii si te izbesti chiar de-aceleasi cuvinte de care fugisei.

conglomeratele astea se mai pierd intr-un interludiu de octombrie si cred ca se vor duce inapoi la alin. tot acolo de fiecare data. mai tot timpul, si pe albumul asta in special. e albumul pe care mi l-a dat in seara aia in care eu  i-am spus” ameteste-ma si profita de mine”, si el a plecat 20 de minute dupa prezervative, timp in care eu am stat in baie in frig ca sa nu ma fac praf, sa pot sa ma dau artista.

alunga tacerea – povestea noastra in toate cuvintele. vina, tacere, speranta,trecut, prezent, vindecat,infectat cu inima ta.cand ma minte, nu se simte, cand ma loveste vrea de fapt sa m-alinte - cat de tare pot sa cada cuvintele astea peste un basm pe care ni l-am construit singuri. de cretini si pentru ca ne placeau provocarile, vroiam sa fim speaciali si-aveam impresia ca suntem peste lume si situatie.

poate ca sunt vise care m-au schimbat si au plecat , poate ca sunt lacrimi care m-au ploauat si care s-au uscat - cat de tare doare.si-am impresia ca o sa doara atat de mult timp de-aici incolo incat o sa ma sfarseasc de tot pana atunci. si-asa nu mai am aproape nimic de dat, pentru ca sunt  din ce in ce mai goala sau pentru ca mi-e din ce in mai frica. timpul asta care ma va face sa ajung sa ma resemnez cu ideea. si nu vreau asta. chiar nu vreau.

in fata ei e singura care n-are nici o legatura cu noi. e atat de agresiva pe cat noi n-am fost niciodata, nici in cele mai nasoale momente, nici macar in 3 luni de tacere si un mail.

cu praf de stele e deja alta poveste, e melodie asultata si fredonata impreuna, in seara aia cu patul leorca si in multe care i-au mai urmat.si-ncercam atunci sa simtim aceleasi lucruri pe versurile astea pentru ca vroiam sincer asta. dar pana la urma am ajuns sa le simtim cat se poate de separat

incredibil si mi-am revenit pe 1/2 din care nimeni nu intelege nimic dar pe care toata lumea o tine minte. si asta pentru ca are versurile citite de la dreapta la stanga.si asta o stiu de la el

lasat pustiu a trebuit cautat in playlist, adica n-a putut fi identificat. asa ca lista l-a facut acum a fi cantecul ala de dinainte de un om cu o chitara care va fi de plans si de scris. despre el

un om cu o chitara - ultima sansa sa scriu despre el, ultima bucata a experimentului, melodie care imi aduce doua imagini total separate : un rocker somer cu emotii pe de-o parte, si toata tristetea imaginii de om cu o chitara

cartile altora in sufletul meu

minunatul de grup de lectura, in care nu am activat asa cum imi propusesem dar din care cu bucurie inca fac parte, mi-a oferit ieri una dintre cartile mele preferate: Amos Oz-Cutia neagra.

o carte cu o pveste speciala,  citita in ceea ce cu siguranta a fost una dintre cele mai frumoase vami de pana acum.

sa tot fie acum 2 ani si ceva cand eram la mare, in formula completa si cartea a venit la recomandarea silviei – iertare de confuzie-. am citit-o pe nerasuflate pe plaja, la soni, cateodata si la stuf. intre doau sms-uri de-amor si 2 intrigi amoroase din jur.

o carte frumoasa, plina, vie, epistolara(ceea ce as fi putu sa jur ca va un impediment)  care m-a emotionat profund.

si de care leg afectiv si un sfat print de la un anume poet cu excelente valente intelectuale : nu citi carti, citeste autori.un sfat si doua carti frumoase in cadou.

plus ca am incercat sa-l ascult.

asa ca de-abia astept s-o recitesc si chiar sunt curioasa cum ma prinde acum .

pe banca-n parc

fara sa fiu cel mai mare fan al naturii si al parcurilor, ba dimpotriva, am ajuns azi in parcul izvor si aveam jumatate de ora pana cand trebuia sa ma intorc la casa poporului la o intalnire.

asa ca mi-am cautat o banca ferita, nici la soare nici la umbra, aprope de iesirea spre cladirea mastodont, cu tot ce-i trebuie. mi-am executat o perna din geanta, mi-am tras basca pe urechi si m-am intins acolo. jumatate de ora la soare, fara ganduri, fara tigari, fara muzica, fara nimic.

am alungat cu forta mia de ganduri care-mi dadea tarcoale si m-am bucurat de liniste. al dracu de greu de facut asta.

 

up to date

schimbarile alea minunate pe care mi le aduce mie toamna, mai ales octombrie-noiembrie s-au intaplat si anul asta. observ un pattern aici dar sa speram ca de data asta il spargem.

noul meu loc de munca este frumos si departe, se numeste godmother si este o agentie de publicitate. in aceeasi cladire mai functioneaza alte 3 firme legate intre ele, motiv pentru care sunt muuulti oameni cu muuulte nume diferite, dar ne vom obisnui si cu asta. partea amuzanta e ca sunt convinsa ca nimeni nu le-a spus oamenilor astorra de ce dracu m-am duc eu acolo, motiv pentru care se uita cu ochii mari si goi la mine de fiecare data cand le cer cate ceva. si le cer des.

e amuzant, e challenging, e ce-aveam nevoie si sper sa fie intrun ceas bun.

poate la anu in noiembrie nu o sa scriu un post similar. poate ma stabilizez si eu for a chance, ca deja sunt cam batrana sa fiu asa de traseista.

 

change

vorba romaneasca minunata : “nu te-ai schimbat deloc”  are atat de multe nuante incat ma bucur sincer ca mi s-a dat sa traiesc doua dintre ele in ultima perioada.

prima data a avut un ton de miere si a fost printre cele mai frumoase complimente pe care le-am primit vreodata. ca nu e adevarat, din pacate, asta e partea a doua dar sa ramai la fel in ochii unui om care te-a iubit si te-a cunoscut foarte bine e foarte hopefull.

a doua replica n-a avut nici un fel de insemnatate de moment pentru ca persoana care mi-a trantit-o nu-nseamna nimic. si totusi a durut mai ales ca omu chiar avea dreptate. fara sa vrea a atins un punct sensibil, un punct pe care l-am mai tratat de-a lungul anilor dar care e inca acolo : si anume excesul se serviabilitate, mai ales fata de prietenii mei.

 

doamna

de data aceasta fascinanta mea prietena, madamme dakhli a devenit cu siguranta si sa speram irevocabil distinsa doamna cu nume romanesc.

astfel ca madamma din poveste, povestea aia incredibila cu iubitu cu mama cu 5 ani cu aparutu cu toate cele, s-a hotarat impreuna cu al dansei ras-recuperat iubit sa se casatoreasca.

ideea e ca nici la asta n-au putut sa fie si ei oameni normali la mintile capului. n, domne, ne luam in secret. stiu doar martorii si atat si toata lumea afla seara la restaurant de ce s-a adunat acolo. pana la urma, slava domnului si-au revenit in simtiri si au spus la lume. sambata ca duminica e casatoria civila. soc, panica, frustrari, intrebari, toata lumea stia ca ei sunt impreuna de o luna de zile,aoleu de ce te mariti, aoleu de ce nu mi-ai spus.

pana la urma s-au luat, au zis cu da, au zambit la poza, cam fortat ce-i drept dar slava domnului tate apele s-au mai linisiti seara la chef unde am dansat si ne=am simti atat de bine ca s-au mutat si muntii din loc.

respectiv de la masa pe rongul de dans.

sa le fie intr-un ceas bun sa sa dea domnu sanatate tuturor oamenilor din juru lor ca sunt convinsa ca surprize de genul asta vor mai urma.

Protected: intim

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

speachless

sunt absolut fara cuvinte si mai ales fara niste ganduri relativ coerente care sa poata fi exprimate in cuvinte.

o revedere atat de puternica si de neasteptata,  naturala cat mi-as fi putut-o vreodata imagina a fi,  plina  de multe emotii amestecate. o intalnire in care n-am putut sa mint.

si-asta-i al dracu de greu.

full day, slava domnului

o zi cu soare, inceputa frumos cu revelatia nou-obtinutei calduri din calorifer, cu o cafea cu pijamale si cu maretul plan al dupa-amiezii si serii ce va sa vie.

avem curs de practica observatiei la ark, apoi avem vernisaj alexandrina si totul se-ntregeste frumos cu lansarea byron pe care chiar o astept cu sufletul la gura.

n-am mai asteptat de foarte mult timp ceva atat de pornita si nu pot explica in niciun fel asta. stiu doar ca am sentimentul ca o sa se intample ceva foarte frumos.

si toate astea puse intr-o zi mai mult decat plina pentru programul de loaza din ultima vreme.

hale-fucki’n-luia

senzationalele povesti ale madamei dakhli

madamme dakhli, cunoscuta in cercuri intime drept o foarte buna prietena a mea cu nume foarte neaos, are o viata sentimentala de-a dreptul tumultoasa. ceea ce pe mine, vasnic martor si sfatuitor al acesteia de vreo 12 ani, nu ma mai surprindea. cu toate acestea a reusit din nou.

pana ieri, la mine in cap, scumpa mea madama era plictisit cuplata cu un tanar domn asupra caruia nu cadea de acord cu mama-sa de nici un fel. nici cu mine si nici chiar cu ea, dar asta e alta poveste.

lucrurile au luat insa o turnura neasteptata in momentul in care a aparut in tara o prietena buna a sus-numitei mame. careia, ca femeia, madamme i-a povestit toata relatia cu fostul dumneai prieten. unu de vreo 5 ani cu care se iubea, se certa, se impaca, se insura, se certa, se impaca, se iubea si cu care mai anu trecut ajunsese in punctul unor decizii foarte radicale.

hai cu inelu, hai cu voalu, hai cu botezu da stai ca nu te vrea mama.

intr-adevar, in toata aceasta perioada, sau mai bine spus in perioadele in care stia de existenta lui, mama madammei, femeie intreaga la cap de altfel, s-a opus cu toata fiinta si santajele si urzelile de mama tanarului in discutie. n-a fost chip sa o induplece nimic argumentul ei suprem fiind unul de natura etnic-discrimiatoare.

revenind la prietene miraculoasa, intr-o buna zi cele doua doamne si smartul din dotare s-au intalnit la semafor cu El. prietena a coborat din masina si l-a luat pe El la o cafea. madam s-a dus si si-a plombat o masea.

dupa vreo ora, prietena si El hotarasera deja soarta madammei nedevenita niciodata dakhli.

astfel, El a fost luat de manuta proprie si dus la mama madammei, prezentat drept fiul unei cunostinte indepartate si potential pretendent la farmecele tinerei. mama l-a placut instant, si-a incurata fata sa il cunoasca mai bine pe cel care-i fusese iubit 5 ani de zile, a sfatuit-o pe aceasta ce cearceafuri noi sa puna pe pat cand El venea in vizita si l-a pus pe El pe lista membrilor familiei.

iar madam, desi aflata inca in stare de soc dupa aceasta neasteptata intorsura, este cat se poate de fericita si de apropiata, din nou, de ideile frumoase cu inele si nunti traditionale.