un dans

am avut eu asa intotseauna o pasiune pentru dans dar nu intotdeauna mi-am manifestat-o din lipsa de chimie cu diversi tineri domni. daca nu e, e corect si atat. dar si daca e, ajungi sa dansezi treo ore in continuu. cu tot sufletul, fara sa obosesti vreun pic sau sa se prinda shot-urile de tine.

si dansezi si dansezi, nevinovat bine – inteles. foarte rar dar atat de frumos.

plan

tot din categoria decizii chiar am ajuns la concluzia ca vreau sa ma distrez in continuare si ca probabil asta o sa fac in urmatorii cativa ani de-aici incolo.

daca mult timp pana acum cateva luni eram convinsa ca nevasta si copil scrie pe mine, acum stiu ca mai vreau niste ani de distractie. frumoasa, finuta, dar distractie. de cat mai multe feluri, cu cat mai diferiti oameni.

harmless.

the replace – subiectiv

primul concert the replace, mojo, 27 ianuarie 2010.

da, sunt subiectiva pentru ca e vorba de alex si de un proiect in care-si pune omul sufletul dar de data asta am fost la concert nu numai pentru a sustine oarecum un prieten ci cu research-ul facut inainte. am ascultat frumos pe myspace, mi-a placut, am mai ascultat de cateva ori, mi-a mai placut si-atunci.

asa ca am plecat cu asteptari mari aseara si noroc ca mi-au fost depasite.

muzica buna, s-a auzit foarte bine, oameni multi si veseli veniti sa-si sustina prietenii, atmosfera relaxata si glumele aferente, foarte, dar foarte multi fotografi si un alex concentrat la maxim. + bogdan stamatin care poate da linisit la actorie pe cat e de expresiv si usor nebun.

dar muzica, muzica e o alta poveste. chiar mi-a placut sincer  si le doresc din suflet copiilor un minunat album.si pe toate celelalte ce-i vor urma.

getting my social life back

am aproape o saptamana de cand ma chinui sa scriu niste intamplari destul de banale dar atat de misto. n-am avut timp, n-am avut inspiratie, n-am avut loc de ele pentru ca mi-am adus aminte de chestiile mici care-mi pun zambete pe fata.                         avem asa :

miercuri 20 ian- concert byron si karaoke.

concertul a fost mult mai animat si mai misto decat sincer ma asteptam pentru o seara de miercuri. lume multa si vesela, baietii in forma ca de obicei si codrut la fel de energic; si fingers care la un moment dat s-a asezat senin sub clapa in timp ca matesan chiar avea mana de show. s-a auzit foarte bine ceea ce in fostul backstage chiar nu, nici cu cel mai bun sunetist. cheers baietilor de la mojo care  au facut ceva din clubul asta.

karaoke – intalnit cu maria; veselie sincera , oameni veseli si-un shot de sfarsit de seara, ca-ntre doua femei care se stiu de 9 ani / unii oameni pot sa cante. eu nu. ghinion.

joi 21 ian- lansare de carte, teatru, concert, vizita

lansarea de la carturesti a albumului pisicapatrata a fost  sincera, dupa cum ma asteptam. iar autograful pe care l-am primit, despre care in continuare sustin ca seamana cu mine – va ajunge pe peretele eventualei mele case. plus valoare in sine a albumului.

cu mare placere am fost la rencontres - passe-partout Dan Puric.absolut geniala piesa, genul ala de piesa la care poti doar sa razi si sa fie al dracu de bine dar poti si citesti foarte multe subtilitati.absolut fermecatoare experineta, mai ales ca s-a continuat tot cu ana la un rendez-vous de doamne, cu o salata intr-un loc frumos, o cafea si niste planuri.

concertul urma a existat, din punctul meu de vedere. nu sunt mare fan al formatiei, cu atat mai putin in formula actuala. si daca ar fi doar atat. dar nu, oamenii insista sa faca niste nefacute groaznice in concerte : pentru un om care a fost la muulte concerte la viata lui e nasol rau sa asisti la un solo de baterie de 12 minute uitate pe ceas. pe bune, nu esti atat de bun.sunt subiectiva, recunosc, de-aia nici nu ma iau de muzica in sine. dar sunt niste chestii de etica pe care nu le prea incalci la concerte.mai ales in silver church unde stii ca sunt si ceva oameni pe care-i vezi pe la toate concertele, nu doar la ale tale.si care simt arogante de genul asta.

vizita la niste amici de-ai anei a fost cel putin interesanta, macar prin prisma mecanismelor sociale care au facut ca seara a 7 baieti sa fie complet distrusa de 3 femei cu gura mare. prietene intre ele. trebuie refacuta schema,in alta forma. vorba unui dintre ei : 3 e ori adunatura ori gang-bang. in seara aia, a fost adunatura.

vineri ,pauza. sambata 23 ian – petrecere de ziua lui ivo plus chef de ziua lui misu.

dupa o sambata de bubulina gospodina mi-am facut somnul de frumusete si-am tulit-o la elena unde deja incepuseram sa ne strangem, psihopatii mei frumosi, niste oameni mai noi, altii foarte noi. am ras, am glumit, am baut visinata, ne-am distrat. a trebuit sa plec. cu gandul ca hai ca ma mai intorc.

din Q Pub unde isi serba misu ziua. ajuns acolo, constatat ca o sa imi crape timpanele si reajuns la concluzia ca nu exista muzica foarte proasta ci doar prea putin alcool.in plus de-asta, slava domnului, 5 ani de clubarit in toate felurile de carciumi m-au invatat sa fiu toleranta. motivul principal a fost insa ocazia plusata de veselia sarbatoritului. si ce ne-am mai distrat. cu poze comentate luni la birou.si necomentate.

zvapaielile-astea trebuiau sa se dilueze intr-o cafea luuunga o prietena pe care o iubesc foarte tare si referitor la care trebuie sa ma tin de promisiunea : daca ti-e dor de om, pune dracu mana pe telefon.

si azi intr-o salata si-un dvd de la nunta.ma rog, 5.

si maine canta alex si the replace in mojo si e adunare generala. poate si-un pahar la karaoke.si poate ma duc si joi la vita de vie. asa, ca am senzatia ca o sa dezvolt o relatie de larga prietenie cu mojo.si n-am mai fost la un concert de-al lor de prea mult timp.

degeaba

poate ar trebui sa mai invat sa ma temperez si eu. sa-mi bag picioarele in el de entuziasmu tineretii si sa stau dracu calma in banca mea. pe bune, acum, daca nu mi-ar fi mai bine.

mai putine nopti de week-end pierdute, mai putine seri state pe mess sa faci si sa dregi cat sa fie bine; mai putini nervi fututi cu masina de cusut.

gata.am zis.

*later edit : o prietena buna  si niste jazz mai tarziu, se-asezara toate cat sa-mi pot da maine un reset.

all that jazz

slava domnului, pe fond de chestie de birou a trebuit sa ma setez pe americani azi.pe toti.pe sinatra, pe jason prietenul meu, pe gatsby si fitzgerald si pe all that jazz cu liza minnelli sau cu catherine zeta jones in chicago.

asa ca playlist-ul exclusiv cu jazz american, un ceai si-o tigara mai tarziu mi-a fost plusat de o conversatie absolut fascinanta cu o prietena buna. pe chestii de business, de-un proiect comun.mult mai incitand, ce-i drept dar …acolo am fost.

american model, ce-i drept.  brainwashed.like i am now.

cutia cu lucruri pretioase

cred ca fiecare dintre noi are asa ceva, indiferent de forma in care  ar putea toate comorile noastre sa se-adune. la mine exista o cutie cu fotografii si obiectele de te miri cand si un folder numit sugestiv eu.

un an jumate n-am putut nici macar sa m-apropii de el pentru ca ma durea fiecare chestie scrisa acolo. erau parti din viata mea pe care inca n-aveam cum sa le accept si care pur si simplu imi accentuau aceeasi stare care m-a dus usor pe camp.

dar vine un moment in care cercurile se inchid, in care se pune praful pe niste lucruri si in care mi-este dat, intr-o seara-nu dintre cele mai bune-, sa pot citi toate acele lucruri si sa descopar finalul unei scrisori. final pe care din ambitie si din refuzuri il transformasen in altceva.

final in care eram rugata sa iert si iata ca un an jumate mai tarziu pot sa spun cu mana pe inima ca nu numai ca am iertat dar am ramas cu atat de multe lucruri frumoase incat sunt realmente fericita de cutia asta cu comori.

care sta, ca orice cufar, inchis cat sa te lase sa respiri. si care se mai deschide cu dragoste, rar de tot.

mixul de media al primei saptamani de lucru

am zis sa incep in forma si in forta prima saptamana de munca, asa ca duminica seara am stat cu ana la barfa. multa si suculenta cum nu recunoastem niciuna ca ne place. Luni am fost la Andreea unde am facut practic acelasi lucru, plus amintiri de prin carnetele.Marti am iesit in oras suficient cat sa ma oboseasca locul ala si frigul. Miercuri acceasi Ana venea sa ma tina de vorba, sa mi se faca somn ca statea cu ochii in tavan de 2 ore. Minunat, am stat pana la 2.

normal ca joi eram calcata de tren si n-am tarat insper birou si m-am activat la 5 dupa amiaza.dupa care m-am stransformat in robotel am scris ieri 5 ore in continuu, azi aproape 12. rationale de mediaplanuri.

dar au iesit bine si le-am si terminat, ca asta mi-era doleanta.

si iata cum maine si poimaine lucrez eu la o restanta. in liniste si cu placere.

fonzi – flacarile iadului

O seara petrecuta pana la 11.30 la birou trebuia sa fie reparata cu un detur la pritena Ana si casa ei cea recent curatata.S-a-ntamplat vinul vechi fiert cu portocale, vinul al bun pus pe masa, dupa spunea jupaneasa.

Si s-au intamplat povesti frumoase din perioade in care nu aveam timp una de cealalta. Dar nu asta e povestea.

Povestea incepe de fapt in momentul in care Ana vrea un pachet de marlboro negru, 3 batoane kinder – de-alea mici-, o bricheta si o ciocolata milka normala. In momentul in care, ce-i drept m-am cam balbait la casa, simpaticii baieti de la Fonzy s-au gandit ca e frumos sa faca misto de mine spunandu-si unu altuia : “ba asta e de-aia. hai sa punem niste bolero sa se simta fata bine”. Minunat inceput de sfarsit de seara. Am livrat pachetul si abia apoi mi-am dat seama ca merg singura printr-o ceata de nu vezi un metru in fata, si burnita si intuneric bezna.In cele 10 minute de mers pe jos printre blocuri care ne despart casele. Alea 10  minute mi-au terminat existenta. Am incercat sa ma binedispun gandindu-ma la ce facea tipa care mergea in fata mea, foaaarte grabita, aproape alergand. in balerini si cu o haina lunga stransa fortat peste ea.

Dar n-am reusit pentru ca trebuia sa aud fiecare picatura de apa, fosnet de frunza, latrat de caine la 3 starzi departare. si trebuia sa ma chinui ca socatele sa vad prin afurisita de ceata. era infernal, la un moment dat am crezut ca m-am ratacit pentru ca n-am vazut semnul de interzis de la o intersectie de pe drum.

Dupa toate astea a venit si cea din urma provocare care se misca prin ceata, pe langa un felinar. excelent. nici cat sa va puteti ignora, nici cat sa fie safe. asa ca stai felicie si gandeste-te la ce comentau baietii care se oprisera la una in natura. despre mine care am trecut ca robotelul pe-acolo, cu gluga in cap si geanta stransa ca sa tina de cald.

Si toate astea ca sa ajung langa bloc, sa vad lumina aprinsa la bucatarie si sa ma bucur. si sa se stinga fix cand dadeam coltul blocului. Fix la 5 minute mi-am ratat colegul de apartament.

Este totul de la fonzi. e si scump si aglomerat acolo iar baietii aia sunt ceva de speriat.

ba da, avem bilant

intr-o dispozitie mult mai buna si mai proactiva ca atunci cand am zis ca n-am bilant, iata ca m-am gandit si la lucrurile pe care le-am facut anul trecut. tot nu e bilant ca n-am avut lista cu rezolutii anul trecut, dar astea sunt detalii.

in 2009 am executat asa :

• 9 luni de munca in care am invatat foarte multe, m-am stresat foarte mult, m-am enervat crunt de cateva ori si am fost pe punctul de a renunta de si mai multe. ceea ce, slava domnului, am si executat dupa ce trecusem bine de pragul de nervi. cat sa nu-mi pot reprosa ca iar am fost impulsiva.
• o demisie, 2 luni de stat pe bara si odihnit intr-una
• o admitere la master, promovata foarte bine
• un job nou si stralucitor
• inchisul definitiv al unui cerc
• un tatuaj
• inceputul schimbarii de foie de la apatie la actional, pe-alocuri chiar titirez
• cunoscut cativa tineri domni interesanti si intelectualo-stimulanti

hai ca e ceva, totusi.si nu, nu vreau sa ma gandesc la lucrurile pe care NU le-am facut.