povesti, stari si cuvinte

am mai zis si am mai scris de multe ori despre cercuri, mai ales despre cele din viata mea. si mi se confirma absolut de fiecare data pe acelesi pattern: date si oameni care deschid si inchid cercuri. cel mai pregnant sentiment de genu asta a fost la mare dar nici cu saptamana asta nu mi-e rusine.

intai a fost data de 29 octombrie care a inchis un cerc deschis acum un an pe 29 octombrie. si desi in nebunia mea ma gandeam la un moment dat sa fac eu asta sa se intample, n-a fost nimic planuit in sensul asta.

apoi a fost combinatia de baniciu si zoia alecu perezenta in momentul in care m-am decis sa deschid eu un mic cerc in asta de-un an dar si exact dupa ce m-am decis sa-l inchid.

si-apoi…mai e cercu asta legat de munca, de organizat, de facut, de castigat bani, de muncit si de neavut zile ca asta in care sa ma uit toata ziua la boston legal si sa ma mut de pe pat pe fotoliu si invers.trebuie sa recunosc ca ma sperie putin dar l-am desenat cu mana mea, nu mai pot sa astept sa vedem cum se continua…trebuie sa ma invart dupa si cu el.

sa ne-nvartim…zic.

am venit azi-dimineata la 4.30 cu nisip in picioare si fericire de mare.

am vrut sa scriu despre asta, aveam atatea de zis dar n-aveam net.bummer.

acum ca tehnologia ma lasa sa fiu fericita, impart o cafea cu zoia alecu si ma gandesc la ce seara absolut magnifica am putut sa traiesc.

andries care-a fost absolut delicios si despre care cred ca tarie ca isi alege versurile in functie de cate sh si c-uri au.si cu care a cantat toata sala de pe scaune si asa…melodios.si care are fata de unchiul bun si mistocar al familiei.

alifantis cu cantecele lui frumoase care o fac pe silvia sa planga, mie imi plac, adi le canta cu toata vocea si care au facut sala sa cante din picioare si la nivel de concert…asa…haotic si frumos si tare. si care are prestanta si atitudine si je ne sais quoi-ul ala un pic arogant care prinde atat de bine la femei. prietenul tatei venit in vizita de fiecare data cu alta doamna.

tatiana stepa este mult prea depresiva si probabil depresata pentru gusturile mele.

zoia a fost frumoasa, sincera si funny asa cum am descoperit-o la mare la soni. cu o voce absolut spectaculara.

si-a urmat bondarul meu preferat caruia i-as fi facut fericita un copil daca n-ar fi avut varsta parintilor mei. dar are. si canta frumos si nu stie versuri niciodata si-aseara nu prea a avut el chef de cantat dar a avut un public care a facut asta pentru el. si care era beat si rotund cum a ramas in sufletu meu de la corsaru de-asta vara. si atunci dadea niste acorduri, oamenii stransi in jurul lui cantau si el se lupta cu niste vin. si-acum la fel. si-asa are niste ochi sticlosi si-o atitudine de inca mai vad, inca-mi mai plac si inca mai pot…FEMEI. ca tot e de-aceeasi varsta cu tata.

a urmat un domn despre care nu stiu prea multe si pentru care nici nu am avut prea mare rabdare.

si vintila frumos si linistit, cu o privire calma si poate un pic obosita si cu oamenii de la brambura care mai mult au stricat decat sa ajute. poate sunt eu conservatoare dar vintila trebuie sa fie el cu chitara lui. fara un om care sa faca solo-uri de chitara ca nuca-n perete, un om la clapa care face totul sa para fals si strident si o domnisoara careia nu ii gasesc decat cusurul de a fi fost acolo. noroc ca a compensat vintila. si silvia care i-a multumit, i-a strans mana si ne-a castigat si noua cate-un pupic. multumesc. vintila e un prieten de familie care-ti da sfaturi putine si bune.

sunt atat de frumosi oamenii astia, ca i-as lua acasa sau macar la cina in familie.

duminica de duminica.

nu stiu ce sa zic.

am avut azi minunata intalnire de 2 ore, am ales pana la urma impreuna ideea pe care sunt cea mai putin stapana din cate ii prezentasem-deci, research- ma duc de joi la lucru intr-un fel de perioada de proba.adica fac o conferinta care sa imi dureze fix o luna de organizat, pe ideile mele si contactele lui, din care eu sa imi iau partea de 25% din profit.

si dupa aia, sa ma angajeze cu salariu fix.

pana la urma e normal sa vada omu daca sunt in stare de ceva, dar am impresia ca ma foloseste, isi face banii si apoi n-am nici un fel de garantie ca ma ia. din discutie asa a reiesit, ca m-ar angaja, dar nu pot sa pariez pe asta.

pe de alta parte, profitul unei conferinte poate fi destul de mare, iar 25% e un procentaj destul de bun.

hmmmmm….nu stiu, ma mai gandesc.

parca ceva nu-mi pica.

maine este ziua cea mare in care ma duc sa ma vad cu un om cauia sa ii prezint niste idei partial ale mele, partial generate de brainstormingul facut la cina in familie in asteptarea cartofilor din cuptor.

sa speram ca ii vor placea si sa speram ca ma trezesc suficient de bine-dispusa incat sa i le pot vinde bine. am momente in care vand gheata eschimosilor dar si zile in care nu pot sa fac asta nici macar in desert.

si sa mai speram ca va lua decizia corecta si ma va angaja ca sa pot si eu sa fac lucruri multe si frumoase la care sa ma si pricep.si ca sa imi pot cumpara cizme.

pe de alta parte azi am luat o decizie care trebuia luata de foarte mult timp.

pomul gol.

am ajuns sa citez personaje de seriale tv…scripturi, de fapt, dar tot rau e.

femeile de toate formele si marimile sunr instabile. dap. asa e.

fiind una dintre ele, e cateodata surprinzator si pentru mine exact cat de instabila sunt.

as vrea sa renunt la un lucru care-mi face rau si despre care stiu ca-mi face rau si cu toate astea aleg constient, sau mai degraba emotional, sa nu o fac. nu e masochism, nici macar pura prostie, e pur si simplu alegerea unui rau asupra unui rau care pare a fi mai mare.

marul otravit sau pomul gol?

that is the question.

atat.

acum cateva luni eram convinsa si gata sa sustin in fata oricui ca aceasta notiune exista.

doi oameni care se intalnesc regulat si fac sex, tot regulat, dar care nu sunt impreuna. fiecare isi vede de viata lui in rest, se face un mic schimb de amabilitati inainte, dupa sau intre si gata.

ciudat cum un episod dintr-un serial iti prezinta o perspectiva in care dintr-un astfel de aranjament iese un copil. ce faci atunci?

nu esti cu omul ala, nu prea ai nici un fel de legatura cu el, nu ai nici un drept sa ii ceri nimic si nici el sa iti ceara tie…e ciudat. de acord ca sarcini pot surveni si dintr-un one night stand dar aici e un pic mai complicat pentru ca pe omul asta il vezi, de cele mai multe ori e chiar cineva cu care te intalnesti frecvent si mai ales stii ca il poti gasi, ca e acolo, ca exista, il cunosti-poate nu povestile de liceu da’ preferinta pentru o anume parte a patului sau marca de prezervative o stii sigur.

hmmm…..

ciudat cum am plecat de la un serial si am ajuns sa scriu cu totul si  cu totul altceva decat imi propusesem sau decat e in capul meu de fapt.

eu am o problema personala cu ideea de friends with benefits.

nu stiu daca mai cred in ea sau nu.

inclin inspre nu. si asta pentru ca oricat de mult ai incerca sa tii  lucrurile sub control, la un moment dat ceva se intampla.factic sau nu…dar se intampla.

cum legea porcariei universale trebuie sa aiba o compensatie, mi se mai intampla si lucruri bune. ma mai duc a scoala si mai aflu ca sunt in sheep dish rau de tot ca apoi sa ma duc si sa am cel mai bun interviu din viata mea. i kicked ass. am rupt.

acum trebuie sa mai rup o data la interviul final de luni cu un concept de conferintaa facubila si sa ma angajez cu un salariu, negociat in functie de idee, de la mare la foarte mare.

si partea cea mai interesanta nu e data de bani, ci de faptul ca voi fi angajata pe o functie mai mare, cu o putere de decizie mai mare si cu un singur sef, respectiv seful cel mare.

ceea ce e visul numarul 2 dupa ala cu facerea firmei tale.

cu cati mai putini sefi, cu atat mai bine. daca e unu, care mai e si simpatic si cu care te-ai inteles de la inceput- si mai bine.

si totul tine de tupeu.nervi de dimineata-inexplicabili-, nervi de scoala-oooo, at de explicabili-, un taximetrist prost si in a doua zi de munca, invartit sa gasit adresa, intarziat juma’ de ora si o domnisoara infinit de proasta te fac sa ceri sa vorbesti direct cu sefu’ si sa ai atitudinea iepurasului care il da dracu cu tigaia lui cu tot.

tupeu.

plus ca sunt frumoasa, desteapta si sarmanta.

stufat.

prietenii mei, pshihopatii, sunt foarte simpatici si mai ales foarte amuzanti. mai ales cand sunt oligofreni. aseara, de exemplu, s-au emis expresiile: lopata de cazma, we might not make into tomorrow si…la creme de la creme…sheep dish- creata printr-o incurcare de litere(ca cea nefericita dintre coala si foaie) a expresiei deep shit.

si a iesit stufat, ciorba de miel, drob si o chestie cu e rezonanta foarte misto.

spuneam ca ma duc la conferinta de CSR. fost. frumos, foarte frumos, luat banuti, cunoscut oameni, socializat, luat pranzul la marriott, de-astea…

povesti:

in prima zi am fost destul de timida, nu stiu ce s-a intamplat cu mine, o zi proastra, am avut de tradus un workshop care se numea “KPI’s and CSR”- key performance indicators and corporate social responsability”. ti se limba plimba-n gura numai cand le citesti. decat ca dupa 15 minute m-am oprit pentru ca mi s-a spus si am vazut si eu cu ochiul liber ca nimeni nu avea casti. si sa tradus la microfon pentru mine,nu era tocmai o chestie productiva.

a doua zi, in schimb, dupa ce ca am fost chemata mai devreme degeaba si am stat si am frecat holurile 2 ore a si trebuit sa traduc in continuu o chestie care suna si mai promitator:”oh&s and csr”-”ocupational health and safety and csr”. foarte interesant seminarul doar ca erau acolo 2 oameni mari si lati pentru care a trebuit sa traduc.2. unu de vreo 30 de ani de la petrom pe care l-am urat sincer si un nene de varsta parintilor mei cu care chiar n-am avut nici un fel de problema.

la conferinta plenara de dupa pranz am asiastat la o foarte mare facere de ras a domunului, simpatizat pana atunci, dragos bucurenci  care a gasit de cuviinta sa isi dea aere de mare vedeta si sa se certe cu o doamna acolo, avand dreptate in unele chestii, dar pe un ton foarte agresiv.partea proasta e ca s-a deturnat complet discutia si a iesit foarte prost un seminar cu perspective.

ma rog, concluzia e ca a am invatat foarte multe despre un domeniu care imi trecuse pe la ureche tangential. ceea ce e bine.plus experienta interesanta. si banutii de cizme.