din varii motive, irelevante oricum, textul( scris pe tema ” cu ce te-ai ales dupa ultima despartire”) care a declansat toata povestea cu cinismul si multe altele n-a aparut niciodata la mine pe blog. a avut un link timid la un moment dat dar n-a aparut aici. Cred ca e timpul:
Golul de la chei
Felul în care ne-am cunoscut nu promitea nimic. O întâlnire mai mult decât întâmplătoare într-un club cu mult rom în bar. Dans, romul de care ziceam şi cel mult perspectiva unei ţigări de după cu ceva noduri. Dar a fost o cafea la 7 dimineaţa pe fond de “chiar dacă” cântat la ureche. O săptămână superbă mai târziu el âmi spunea că se logodeşte; şi nu cu mine, cu prietena lui de a cărei existenţă s-a gândit să mă informeze şi pe mine. Drame adolescentine şi sms-uri usturătoare, mesaje de complezenţă de zile de naştere şi-o poveste din ciclul legii porcăriei universale.
Până când, opt luni mai târziu, dintr-un “ce mai faci” am ajuns în postura pe care o judecam cu tărie la cafea cu fetele. Amantă. Cealaltă. Fata pe care o vezi când e plecată logodnica în Italia. Cu evidenta scuză că suntem doar prieteni cu beneficii şi deci, că nu mă deranjează că nu pot rămâne la el că poate veni prietena colegului de apartament.
Cu regulamentul pe perete şi fără neînţelegeri am ajuns să ne plănuim plecări la munte, să ne sunăm cand avem coşmaruri şi să avem seri perfecte cu vise care coincideau.
Regulamentul fusese modificat fără să-mi dau seama.
Orgoliul a interevenit până la urmă, cu ultimatumuri al căror rezultat îl ştiam şi-l ignoram. Cu amânări pe care juram să nu le mai suport şi cu speranţa ca o să-i dispară şaiba de pe deget.
O cafea într-o pauză de prânz avea să îmi confirme că nu avea tupeul să o lase. Sau poate că nu voia suficient de mult, ambele scenarii fiind la fel de proaste. Pentru minunatele sfaturi de viaţă şi calmul şi raţionalitatea atât de complimentate… am primit un breloc.
Mi-a zis de la început că are un cadou pentru mine, dar că nu vrea sa mi-l dea. Că a vrut să-mi ia o chestie mică să îmi amintească de el, dar ca vânzătoarea i-a dat din greşeală altceva. Am insistat şi am primit până la urmă un breloc pe care scrie mare HEART BREAKER.
Legea porcăriei universale loveşte din nou.
Acum am un gol imens, un breloc care face mişto de mine în fiecare zi şi pe care cu obstinaţie îl port la chei, amintiri frumoase şi certitudinea că unii oameni pot fi atât de duali, duplicitari şi-aproape… schizofrenici.
Ca bonus, un bărbat care refuză sistematic să mă lase să-l uit.
intre timp, lucruri s-au schimbat, povesti s-au scris, cuvinte s-au aruncat, lucruri s-au calmat dar povestea ramane in continuare a mea.
