povesti, stari si cuvinte

Din ciclul gandirismelor Feliciei, m-am trezit oferind un discurs motivational despre obligatia oamenilor de a fi fericiti chiar daca a lor parte de prajitura e dorita si de altcineva. Pana la urma e-un exercitiu de inteligenta si diplomatie cum faci ca-n drum sa nu calci nici pe capete si nici pe principii.Asta nu-nseamna ca in esenta scopul tau e altul decat acela de a-ti fi TIE bine…asa ca sa nu ne mai pretindem aceste imagini ale altruismului si moralei si sa recunoastem ca in ultima instanta nu e vorba de altceva decat de tact.

Tactul care te face sa iesi nesifonat dint-o situatie in care constrangerile nu-ti apartin chiar daca-s puse in camasa de forta de tine, de obisnuinta,de-asa zise principii.

Spre marea mea rusine n-am reusit pana la  23 de ani sa ajung la Busteni. Am fost in multe locuri, pe valea Prahovei mai peste tot dar la Busteni n-am ajuns neam.

Cu asta in gand, mi-am rapit iubitul- intr-un tricou si-un hanorac,convins ca mergem la Gradina Botanica-, ne-am urcat in tren si-am plecat.Ieri pe la parnz. La 5 trecute fix eram la Busteni intr-o casa superba la o doamna foarte simpatica, unde mai mergem mult si des de-acum inainte.Am fost la papa bun si din motive de frig la iubit n-am apucat sa ne plimbam decat de la papa la magazin si-acasa.

O seara foarte frumoasa, in care am zis sa fim ecologisti si-am stat pe intuneric, o fatala combiatie de cafea cu redbul, nici un minut de somn si un dush la  6.30 dimineata …si-am plecat. La gara direct din motive de frig la iubit, din nou.

Si-am ramas cu curiozitatea. Oare e frumos la Busteni? Ca in afara de muntele si crucea care se vedeau spectaculos de pe geam…nu prea pot pentru ca sa zic.

Din cate se-ntampla in jurul meu si din cate aud si mi se povesteste si mai ales din cate ma bag sau sunt bagata, imi permit sa zic:

1.NU te apuci sa iti inseli femeia daca nu esti sigur ca ai TIMP, energie si cateodata si bani pentru amandoua.

2.NU ii spui iubitei ca te duci duminica la tenis, cand ea intr-un an jumate nu te-a auzit macar vorbind despre sportul asta.

3.NU iti suni amanta de pe telefonul pe care stii ca iubita il controleaza  de 15 ori pe zi.

4.NU te duci la amanta la 11 noaptea, spunandu-i iubitei ca te duci in nu stiu ce club(LUNEA), si-apoi neraspunzandu-i la telefon.

5.NU te miri daca amanta, care nu stie ca e amanta, te suna la 12 noaptea.

…virgula… IDIOTULE.Ca te prinde, virgula, IDIOTULE.

6.Dupa ce te-a prins, si penibilul s-a intamplat, degeaba iti bati cuie in cap ca NU ti-ai schimbat parola de mail,sau ca nu ti-ai facut alta adresa si ca femeia, in nervii de moment, se-apuca de cotrosit si te mai prinde si cu alte nefacute.

7.Daca tot te-a prins, nu-ti torni singur cenusa in cap spunandu-i ca mai stia cineva de amantlacurile tale, pentru ca din momentul ala, ai pierdut omul de ala de alibi.Si l-ai bagat si in rahat.

,virgula, IDIOTULE.

8. NU iti gasesti scuze ca daca o fi si-o pati, poate nu o inselai. Nu, nu este vina ei ca ti s-a sculat tie de alta.

9.Cand faci toate tampeniile astea, si te gandesti ca nici macar nu e prima data cand te prinde, si nici macar nu e prima femeie care te prinde, incepi sa iti pui niste intrebari. Poate nu esti in stare. Nu toata lumea poate.

10.Daca ajungi la concluzia ca nu esti in stare, NU O MAI INSELI, ca te prinde,IDIOTULE!

De mult nu m-a mai enervat ceva atat de tare. O piesa proasta, un principiu prost si-o seara aproape ratata din cauza asta.

Din pura intamplare am ajuns asta-seara in Green Hours la o bere si am decis sa ramanem si la piesa. Proasta, ingrozitoare alegere.

Minunata piesa Talk Show este atat, dar atat de proasta incat am decis la un moment dat sa plecam. Eu pur si simplu nu am considerat ca merita respectivul spectacol inca jumatate de ora din timpul meu.

Stateam langa usa, am platit frumos si in soapta la bar, am plecat tiptil-tiptil ca sa nu deranjam pe niemeni ca sa gasim usa incuiata. Am batut frumos, la indicatiile barmanului care ne-a spus ca usa e incuiata pe dinafara(?!!?). N-a raspuns nimeni, pana la urma a venit o tanti cu o cheie si in timp ce plecam comentand cam cat de proasta e respectiva piesa, intai am fost intrebate daca ne-am platit consumatia ca apoi sa ni se spuna pe un ton foarte aiurea de catre patron, domnul Voicu nu mai stiu cum, sa nu mai calcam in Green la teatru. Ca nu se pleaca in mijlocul unei piese de teatru, ca intr-o sala atat de mica nu putem face asta fara sa deranjam piesa si spectatorii.

I-am explicam frumos domnului ca din motive personale a trebuit sa plecam si ca nu am deranjat pe nimeni. N-am mai continuat pentru ca am plecat si imi pare rau acum ca nu i-am spus mai multe. Le am in gat si de o ora stau si ma gandesc cam cat de multe as fi putut sa ii spun omului ala.

Nu, nu mi se pare corect sa nu am voie sa plec de la un spectacol care este PROST. Cum e alegerea mea sa vin acolo si sa incerc, intr-adevar asumandu-mi riscul de a fi prost, asa e alegerea mea si sa plec frumos daca nu imi place.Nu am deranjat absolut pe nimeni si chiar ma enerveaza foarte tare inclusiv principial ca nu am voie sa NU imi placa o piesa de teatru.

Poate nu am dat dovada de prea mare eticheta, dar intreb si eu : ce faci cand nu iti place o piesa? Stai acolo si-njuri fiecare minut sau pleci frumos in lume si-ti vezi de treaba?

Paranteza: am cautat referinte despre ea si am observat pareri foarte diferite.Din pur subiectivism nu link-uiesc decat cronica lui Iulian Tanase din Liternet.

Poate ca nu sunt in masura sa cataloghez nici scriptul ca fiind foarte banal si nici actorii ca fiind foarte prafuiti, dar in mod clar sunt in masura sa apreciez ce sa fac cu timpul meu.

NU, NU MERITA!

Din ciclul “de mine-auzite si de prin lume-adunate” seria Te iubesc:

-Te iubesc!

-Multumesc.

(urland)- Te iubesc, dar nu pot s-o parasesc!

(tot urland) - Si eu te iubesc, si la ce-mi foloseste?

-Te iubesc. Ma urasti?

-Nu, nu te urasc pentru ca te iubesc.

Si sunt convinsa ca mai sunt atat de multe, dar le-am uitat.Completari?

furnicatura, tremur, lacrimi,frig, extaz,caldura, durere si imaginatie.

intr-un cuvant care nu e in dictionar.

tot auzind in ultima vreme foarte multe povesti de un incredibilism inimaginabil si mai stand si mai uitandu-ma si in ograda mea unde nici acolo nu e mai altfel, am ajuns la concluzia ca asta e primavara in care toata lumea se baga in ceva.

unii…in rahat, altii in proiecte, altii in relatii care mai de care mai alambicate, altii inapoi in relatii mai alambicate ca orice…toata lumea se baga in cate ceva.

eu de exemplu  m-am bagat azi intr-un cui, de fapt un surub iesit dintr-un dulap care m-a costat un drum la colentina la urgenta-groaznic, naspa, cah-, un drum la bals la urgenta- si mai groaznic, naspa, cah-, 300.000 pe antibiotic si un antitetanos pe care nu il pot face decat sambata din cauza de repercursiuni de lovire autobuz.plus nervii mei si ai prietenilor mei care nu mai suporta sa-i mai sun de prin urgenta.

o sa fie…cel putin interesant de urmarit cum o sa se iasa dintr-atata bagat.

Sta ea lipita de-o geanta si se-ntreaba ce-i cu lumea asta, ce-i cu oamenii si mai ales ce mama dracu e cu femeia pe-a carei geanta a aterizat. Vede ea ca e purtata si p’ici si pe colo, ca-s multi oameni in jur cu care trebuie sa aiba de-a face si ca oamenii astia au si ei o mare problema: se-nvart.

In jurul subiectelor, al cuvintelor si de cele mai multe ori…al cozii.

Cu povesti, cu intrigi si minciuni, cu nehotarari si consecinte…cu niste drame prea mari pentru o biata buburuza.

Si-atunci nu-i mai ramane decat sa se-ntrebe: de ce?

S-a deschis astzi cutia cu amintirea primului barbat pe care l-am iubit vreodata, primilor fluturi in stomac, primelor promisiuni si primelor momente de fericire autentica in doi.

Nu vorbesc aici de pasiunile adolescentine…desi cam 17 ani aveam cand se-ntamplau toate astea…ci de primul Te iubesc si minunatu-i Si eu te iubesc.

Si desi au fost ani intregi in care fiecare deschidere durea, astazi s-a deschis pe cat de natural si de senin pe atat de neasteptat.Printr-o revedere frumoasa, intamplatoare, dupa 5 ANI de zile cu un om care a ramas la fel de frumos ca si-atunci.

Si-am stat si am vorbit amabilitati, conversatii interesante si amuzante pe baza de cuburi sau vicii, sinceritati si-amintiri si totul a decurs atat de firesc, fara momente de pauza, ca intre doi vechi prieteni care nu se mai vazusera de doua luni.

5 ani, aproape 6 de cand ne-am cunoscut…ce copii eram si ce simplu ne era.

Si uite ca ne putem intalni dup’atata timp si putem petrece o seara ca asta. Firesc.

Ca-n cel mai frumos vis.

Cam asta facem foarte mult timp din viata noastra…cel putin asa am observat eu in ultima vreme. Ne angajam in discutii despre orice subiect ne pica pe masa, parerismul e un curent din ce in ce mai in floare si din pacate polemicile au marele defect de a scoate la iveala ce-i mai rau si cateodata mai ridicol in oameni.

Mai ales daca nu-ti place in mod deosebit sa participi la o polemica, statutul de observator iti permite sa vezi cum la un moment dat o discutie despre merele verzi se tranforma subit intr-o lupta de orgolii, scoate la iveala animozitatile dintr-un grup, subliniaza nevoia constanta a unor oameni de a demostra-over and over- ca sunt destepti, culti, intr-un cuvant capabili sa castige o polemica si…din pacate…se ajunge intr-un punct in care totul este foarte personal, oamenii jugnesc si sunt jigniti si totul se termina artificial cu un “hai sa schimbam subiectul”.

Si-atunci stau si ma-ntreb si mai intreb si eu si in stanga si in dreapta… de ce?

Cand avem atat de putin timp, cand din pacate unii dintre noi stau 8 ore pe zi intr-un loc in care intr-un moment sau altul trebuie sa demonstreze ca au dreptate, sau ca sunt capabili sa faca  sa gandeasca anumite lucruir…de ce sa ne pierdem si timpul liber facand acelasi lucru?

Nu mai bine mergem la o plimbare, la o piesa de teatru, la un concert, sau pur si simplu la o bere cu prietenii in care discutiile sa fie relaxante?Sau nu mai bine ne luam 5 minute din timp si stam pe o canapea si ascultam ploaia care cade pe acoperisul mansardei?

de-asta zic:

mai bine poleNizam