povesti, stari si cuvinte

stau eu drept si ma intreb stramb, vorba proverbului, de ce trebuie sa fim beti ca sa spunem dracului ce-avem de zis?

de ce cand ai un lucru foarte important de zis iti vine mai usor dupa ce ti se-mpleticeste putin limba, de ce cand ai o piatra de moara-n spate ti-e mai usor s-o dai jos dupa 4 beri si-o juma de kil de votca,de ce ti-e atat de lesne sa spui unor oameni cat de mult ii iubesti cand deja faci asta in cea mai de balta franceza din dotare…de ce?

nu cred sa fie doar scuza pe care ti-o da alcoolul si nici faptul ca eu, una, slava domnului, sunt mai concisa asa…mai e ceva…

hmmmmmm

urma sa urmeze ieri petrecerea de la firma care a iesit mult mai bine decat m-as fi putut astepta. a fost veselie, a fost lume multa, au ramas cativa oameni simpatici, am bautara zdravan, am cantat, am dansat, ne-am dat cu scaunul cu rotile- nu eu-, s-au intamplat lucuri…una, alta.

all im all am avut cea mai misto aniversare, dispusa frumos pe 3 zile si 3 nopti ca-n poveste, care mi-a adus foarte multe lucruri noi si frumoase, la fel de multe confirmari de care te bucuri intotdeauna si-o stare de oboseala cronica pe care mi-o scot cu un concert Byron in seara asta in Clubul Taranului.

stiu ca ploua si din partea mea ar putea foarte bine sa ninga, sa tune si sa fulgere si tot nu mi-ar putea sterge zambetul de pe fata.

zambet de fericire pura cum nu cred sa fi simtit vreodata pana acum.

si asta pentru ca am petrecut cu emotii din cele mai diverse si mai noi, 20 si ceva de oameni frumosi stransi la o masa maaare intr-o carciuma in care ma simt ca acasa, cadouri frumoase, tort, la multi ani-uri treze si din suflet, corul magarilor veseli si beti mai pe la spartul targului, o buburuza facuta special pentru mine, niste cuvinte soptite-n ureche si transformate apoi in cateva ore de discutii MARI de tot, niste prieteni exraordinari care stiu ca ma vor ierta ca am fost putin absorbita de iubit, 2 ore de somn si-o luam de la capat.

in seara asta la serviciu cu niste oameni draguti si noi fata de care inca ma simt putin straina dar cu care sunt foarte dispusa sa impart din fericirea mea.

si inca simt ca mai urmeaza ceva…pam, pam.

e primavara si e frumos, e soare si cald, e verde si parfumat si eu ma simt ca un copil care tocmai a primit o acadea maaaare si frumoasa. lasand la o parte ca am primit vreo 300, chiar asta e sentimentul pe care il incerc intotdeauna inainte de ziua mea.

toata saptamana e de pregatire, de cumparat lucrusoare, de facut unghiutze si rezervari in carciumi, de concluzionat,ca in fiecare an, ca-mi trebuie masa de 20 si de pregatit pentru marile evenimente.

Care anul acesta vor fi in numar de trei: bauta de miercuri seara cu prietenii, bauta de joi-cand chiar e ziua mea- cu colegii de serviciu si …creme de la creme…prezenta iubitului meu pe post de cadou cu funditza.

Si toate astea ca sa imi demonstreze ca nu e mare foc daca-ti pica ziua de nastere in joia mare, ca o saptamana infioratare cu certuri si stress si munca si madonnit pana la exasperare se poate uita…si ca cel mai important lucru pe lumea asta e sentimentul ca esti iubit.

a venit si ziua aia minunata in viara fiecarui blog in care Trebuie sa scriu cum au ajuns oamenii aici. cam ce cretinatati se pot cauta pe google.

am avut pana acum un om care cauta constant si perseverent “zi porn”, mai avem oameni care cauta “coronarografie” sau mai stiu eu ce termeni medicali pe care din pacate i-am insirat eu pe aici, avem oamenii care imi aduc cel mai mult trafic involuntar si care cauta “urban kiss” sau alte titluri de spectacole, concerte, trupe chestii din categoria merita si oamenii care mai cauta diverse expresii de genul “sa-ti pui cenusa in cap” sau mai stiu eu ce.

dar “felicia amanta” n-a mai gugalit nimeni pana acum.

astept cu larg interes un “felicia nevasta”, un “felicia copilul” si un “felicia prietena”, macar facem varianta 3 intr-unu ca nessu la plic.

in ultima perioada in care m-am gandit eu s-ascult un american de-oadata si sa simt mai mult si sa gandesc mai putin, m-am trezit dintr-o data intr-un carusel foarte…interesant, cel putin.

cu combinatii extreme intre iubire si ura, cu nervi stinsi de-un te ador o saptamana mai tarziu sicu schizofrenii diferite in fiecare zi am ajuns eu la concluzia ca datul in leagan e printre cele mai bune lucruri inventate de om.

e-atat de frumos si te simti atat de copil incat chiar nu te mai deranjeaza toate privirile de baba frustrata de viata care mai are un pic si te-njura ca ai trecut de 12 ani si te-ai suit intr-un leagan. si nu te mai enerveaza nici ca-ti intra nisip in condurii de doamna, nici ca nu ai unde sa-ti pui de doamna-ti geanta si nici ca din lipsa de exercitiu te dai jos usor ametit.

si-am venit cu niste-amintiri frumoase ale leaganelor de pe Calea Bucuresti care s-au transformat usor din loc de joaca, in loc de fumat pe-ascunselea sau de pupat colegii de generala…

leaganul copilariei de la tara cum numai eu aveam…

leaganele de pe Trivale in care m-am dus sa ma dau la prima intalnire cu prima dragoste cand de emotii mai ca n-am cazut in nas…

leaganele de la dana, dana 2 sau za pleis pe care era mereu bataie la bautele din liceu…

leaganul din spatele blocului de-aici in care-am legat o prietenie speciala cu-o demoazela si mai si…

si-mi dau seama ca tot scriind imi tot amintesc momente frumoase de prin diversele leagane ale patriei.

asa ca m-am dat jos din carusel si m-am urcat in leagan unde, daca ametesti, macar stii dracu de ce.

pam-pam.

Cu ciudat de romanescul serendipitate este acea situatie in care cineva face o descoperire norocoasa accidental, mai ales fiind antrenat intr-o cautare total diferita.

Este si un film lejer dar dragut.

Dar mai mult decat atat este o ceainarie absolut fabuloasa pe care am descoperit-o azi dupa indelungi cautari, exact in momentul in care eram aproape de a renunta.Un loc cochet si frumos, ferit de lume si de zgomot, ascuns intr-o curte cu liliac si-o terasuta cu balansoare.

Un loc perfect pentru impartit o cafea cu o demoazela, un prieten bun si vechi si povestea lor frumoasa.

Cu muzica frumoasa si-n surdina, cu un decor plin de bun-gust pe care l-am descoperit ca un copil cautand in fiecare camaruta intr-o exepditie pornita de pe terasa.Cu niste biscuiti cu susan deliciosi, cu unul dintre cei mai dulci si cersetori caini din cate mi-a fost dat sa vad si…cel mai important cu o energie atat de placuta si contagioasa.

Un vibe inexplicabil de liniste si optimism, de calm si-aroape de plutire.

Sunt fermecata de-a dreptul si deja am povesti cu oamenii frumosi pe care trebuie sa-i duc acolo.

Merita.

Din acelasi ciclu al discursurilor motivationale in crestetul noptii, am restabilit concluziile la care oricum ajunsesem mai demult. In general, cand e vorba de ceva important:

1.Se ia decizia - pentru asta vital este sa faci efortul de a te pune intr-un glob de cristal si de a te gandi ce vrei TU, de a te separa de tot restul lumii si de a lua lucruile PE RAND; nu, nu este atat de greu pe cat pare. se poate.

2.Starea de fapt- decizia genereaza o stare de fapt, o situatie, un lucru, un quelque chose.

3.Consecintele - de-abia aici intervine inteligenta, diplomatia, tactul si talentul pana la urma de a trata aceste consecinte…mai bine sau mai prost, usor sau greu, cum se poate…cum se stie.

Este evidenta cauzalitatea celor trei pasi si deci stransa lor legatura, dar de aici si pana la a lua o decizie gandindu-te direct la consecinte si la context si la mama si la tata si la cum cade lumina…e fix diferenta intre un moment potrivit si unul nepotrivit.

Am zis!

Se ia schizofrenia asta si se prinde-al dracu de bine de mine.

Azi sunt vesela.Fara nici un fel de motiv, azi mi-e bine. Cum ieri fara un motiv aparent imi venea sa m-arunc de la parter, vorba unui coleg, azi ma bucur atat de mult ca nu mai am starea de ieri incat am ajuns sa apreciez cu-adevarat o zi normala.

Da, normalitatea e buna,e comoda, e relaxanta, e linistita…e iextra.

In alta ordine de idei, mi-au iesit Alphaville-urile pe ochi si de-abia astept sa se intample odata blestematul de concert ca nu-i mai suport, Madonna ma va haitui inca o luna de-aici incolo cu tot cu Hard Candy-ul ei, la munca e frumos si vesel iar piticii de pe creier au intrat intr-o scurta vacanta. De refacere.

Am asa o vaga senzatie de ca luni ma-ntorc mandra-n caruselul trairismelor dar pana atunci…slavit fie week-endul cu linistea de la tara, cu-o cafea cu o prietena scumpa la vedere, cu parduit tata-ul de una si de alta…cu toate-ale lui.

In ultima vreme nu mai reusesc  sa ma raportez rational la nimic. Totul e senzatie, sentiment, vibe, stare generala si asa mai departe si e al dracu de infricosator pentru un om rational prin obisnuinta.

acum am senzatia ca  n-am aer!
Cred ca asta e cel mai simplu mod de a-mi descrie starea…anxietate, oboseala dusa-nspre epuizare, tristete, gol in suflet si lacrimi in ochi…

Un nod in gat si-o senzatie de sufocare continua.

Rautate, nepasare, delasare si egoism…si senzatia ca toate sunt mai mari decat mine si ma strivesc.Si ca ma doare fizic.

Si cel mai trist e ca nu pot spune ca maine va fi mai bine…poate voi fi mai odihnita dar gandurile vor fi exact aceleasi…si apasarea la fel.Poate chiar sunt mai mari decat mine sau poate chiar sunt eu mai mica decat ma credeam.