povesti, stari si cuvinte

in ultima perioada in care m-am gandit eu s-ascult un american de-oadata si sa simt mai mult si sa gandesc mai putin, m-am trezit dintr-o data intr-un carusel foarte…interesant, cel putin.

cu combinatii extreme intre iubire si ura, cu nervi stinsi de-un te ador o saptamana mai tarziu sicu schizofrenii diferite in fiecare zi am ajuns eu la concluzia ca datul in leagan e printre cele mai bune lucruri inventate de om.

e-atat de frumos si te simti atat de copil incat chiar nu te mai deranjeaza toate privirile de baba frustrata de viata care mai are un pic si te-njura ca ai trecut de 12 ani si te-ai suit intr-un leagan. si nu te mai enerveaza nici ca-ti intra nisip in condurii de doamna, nici ca nu ai unde sa-ti pui de doamna-ti geanta si nici ca din lipsa de exercitiu te dai jos usor ametit.

si-am venit cu niste-amintiri frumoase ale leaganelor de pe Calea Bucuresti care s-au transformat usor din loc de joaca, in loc de fumat pe-ascunselea sau de pupat colegii de generala…

leaganul copilariei de la tara cum numai eu aveam…

leaganele de pe Trivale in care m-am dus sa ma dau la prima intalnire cu prima dragoste cand de emotii mai ca n-am cazut in nas…

leaganele de la dana, dana 2 sau za pleis pe care era mereu bataie la bautele din liceu…

leaganul din spatele blocului de-aici in care-am legat o prietenie speciala cu-o demoazela si mai si…

si-mi dau seama ca tot scriind imi tot amintesc momente frumoase de prin diversele leagane ale patriei.

asa ca m-am dat jos din carusel si m-am urcat in leagan unde, daca ametesti, macar stii dracu de ce.

pam-pam.