povesti, stari si cuvinte

da, mi-am facut damblaua si am plecat la mare chiar si pentru o zi… la marea mea, in vama plina de oameni care la un moment dat mi-au respirat aerul, ce-i drept, dar care m-au deranjat prea putin.

e fascinant de fiecare data cum in momentul in care pun piciorul in vama ma tranform complet, imi fug toate gandurile, mi se instaleaza cel mai frumos zambet din dotare si traiesc totul intens si incet. e alt ritm, e alt aer, e altceva.

aveam nevoie de asta, trebuia sa ma linistesc si sa ma pregatesc pentru ce urmeaza…dracu’ stie ce-o fi aia.

la asta se adauga cafeaua cu bronzare cu-o demoazela cu care am impartit-printre infinite altele -cele mai frumoase, intense, dureroase si in general pline mari;

se adauga surpriza facuta de cealalta demoazela si-al ei iubit care au venit sa faca totul complet;

se adauga o seara frumoasa cu psihopatii, alcolizare, dans, zi de nastere, ciubuce, nervi si multe altele ; niste aventuri pe drumul de intoarcere si bucuria faptului ca mi-a fost suficienta o zi jumate pentru toate astea.