superba a fost calatoria mea la Praga. absolut minunata si mirobolanta, cu locuri fascinante si oameni frumosi si o vibratie foarte puternica. in cateva cuvinte avem asa:
ziua 1-bucuresti-budapesta.
cazare acolo intr-un hotelas frumos, in camera cu doamna Petruta, doamna destul de simpatica de altfel dar cu care am schimbat aproximativ 15 cuvinte in 9 zile. total din alt film femeia. in noaptea aia baut rom cehesc cu 2 bucati baieti nonvorbitori de engleza cu care am baut si fumat in liniste si am concluzionat ca romul lor e chiar foarte bun.
ziua 2 – budapesta-brno- praga
Brno- 2 ore in care am cautat o nenorocita de umbrela si un si mai nenorocit de aparat foto, am concluzionat ca localnicii nu stiu boaba de engleza, am recuperat doua doamne ratacite si am vazut un oras care seamana asa oarecum cu sibiul.
Praga – ajuns acolo, cazat la un hotel cu 3 stele pe firma si 2 de fapt,baut o cafea la receptie, schimbat si plecat la descoperit. acolo, slava domnului, se vorbeste engleza mai peste tot in centru avand in vedere ca 95% dintre oameni sunt turisti. am plecat cu Dana si Adriana(fete noi si faine gasite in autocar) la descoperit, ne-am minunat de ceea ce noi credeam ca este centrul si ne-am oprit la o bere 5 metri pana in ceea ce era de fapt de vazut.
ziua 3 – Praga, Victor, Punct
plecat la 9, ratacit cu “ghida” prin centru, vazut expozitie Dali, ajuns in sfarsit in piata mare, la ceas.minunat, gasit Victor, intalnit cu fete, convins Victor si plecat in aventura. 5 ore de mers pe toate strazile, stradutele si gangurile-absolut fascinante de altfel-, oprit la cafeneaua Louvre , hotarat eu ca e cazul sa pun punct, plecat glont la salon si pus Punctul, petrecut seara pe Charles Bridge si intr-o carciumioara de 5 mese la un concert de jazz… biusiful.
ziua 4- Karlovy Vary, rasfat
fascinanta statiunea, e greu de descris in cuvinte, e atat dar atat de luxoasa si pompoasa si somptoasa si toate celelalte cuvinte cu -oasa incat nu stiu ce sa zic de ea. e frumoasa si mi-as dori sa imi pot trimite parintii acolo o saptamana. esti in alta lume, e fairy land. mai putin hotelul comunist de 15 etaje pus ca nuca in mijlocul unei statiuni fondate in 1370 si care are majoritar cladiri de inceput de secol 19.
masajul la spa a meritat toti banii, baia in piscina termala a meritat tot urcusul iar eu nu meritam sa vad pe geamul budei cum pleaca autocarul fara mine.
seara petrecuta in praga intr-un restaurantel italian minunat.
ziua 5 – trenuletul, castelul si podul.
plecat in avetura de descoperire din nou. de data asta cu trenuletul datorita unei mici crize de picior si unor mari dealuri. oprit la catel pe care vizitat 3 ore jumate. catedraga Sf Vitus este magnifica, intri acolo si nu-ti dai seama ce te-a lovit in cap. e geniala ca si privelistea ca si expozitia de arta ca si castelul in sine dar mai ales ca si Drumul aurului…o straduta mica cu case de turta dulce.
cumparat cihlimbare, multe cihlimbare si petrecut ultima seara pe podul Carol ascultand diversi cetateni cantand jazz. incredibil.
ziua 6 – in drum spre viena.
oprit intr-un orasel de gen sighisoara, ceski krumlov sau ceva in genul asta. ajuns la viena, facut turul cu autocarul, oprit la Huntervasse Haus, cazat undeva la capatul pamatului intr-un hotel superb dar atat-atat de departe, mers la o bere cu fetele. hm.
ziua 7- schonbrunn, sacher, opera, grinzig si cam atat
castelul impresionant as predicted, opera superba, tortul si cafeaua sacher de la mama lor dementiale, castelul si statuia mariei teresia, piata sf stefan, de-astea…drept, organizat, fara poezie, aglomerat si zgomotos. nu-i pe stilul meu. asta e. cina la grinzig a fost mai degraba faina, cu toate casutele alea de hansel si gretel.
ziua 8 – cumparaturi si budapesta
plecat in creieru diminetii, ajunsla Palmdorf cheltuit bani,ajuns in budapesta facut cadere de calciu de era sa ma imprastii pe scarile bastionului pescarilor. mai sunt si multe. cazat la dracu cu carti intr-un loc infiorator, revenit un pic si plecat in croaziera pe dunare. foarte frumoasa, spectaculara de-a dreptul. dar cam atat mi-a placut si la budapesta. deja devenise murdar si familiar. ca sa nu mai zic de ospitalitatea ungurilor fata de noi. cum vorbeai engleza erai simpatic, cum deschideai gura in romana mai aveau un pic si te-njurau.
avand in vedere ca asa ne purtam si noi, nu ma mir si nici nu comentez. e totusi frustrant ce se intampla mai ales inspre nadlac incoace pe la benzinarii. te-ar verifica si-ntre dinti sa nu fi furat ceva.urat.
ziua 9 – 15 ore de mers cu autocarul.atat.