din nou
si iata cum se arata a fi o toamna plina de schimbari, din nou. am senzatia ca anotimpul asta nu stie sa imi aduca altceva in afara de incertitudini.
pentru un om mult prea ancorat in pamant, cand ceva se schimba in sine nu e un lucru bun. daca se schimba de la mama natura, hai ca ma e cum mai e, dar daca schimbarea porneste de la mine e clar necuratu la mijloc.
vreau sa imi schimb jobul. vreau asta de prin mai-iunie dar am tot zis ca stai ca mai stau, ca criza, ca mama mare. pana n-am mai putut si din nou ma arunc cu capul in gol si plec. uite-asa. vedem cum pic.
si imi schimb colegul de apartament. pleaca o fata foarte faina pe care din pacate am apucat sa o cunosc mult prea putin din varii motive care nu au tinut neaparat de noi doua. si vine radu. radu pe care il cunosc de 20 de ani si cu care sunt prietena. radu care e baietel si care imi va provoca, in opinia mamei, mari dificultati in gasirea unui amarat care sa ma ia domne de nevasta …
vreau sa reiau firul scolii, vreau la master la antropologie si speram sa debitez o lucrarea suficient de buna sa intru la fara taxa. mai trebuie doar sa ma apuc dracu de ea.
si apropo de schimbari, cred ca asta e cuvantul care imi poate foarte bine caracteriza bucata de an scursa deja; si asta la nivel de stare. cred ca n-am fost in viata mea mai schizofrenica ca anu asta. ba nu ma gaseai sub pamant, ba eram cu gura pana la urechhi si optimismul peste limita decentei. ba linistita, ba nevrotica ca o femeie ne … fericita.
da poate – si cu - da + pana la urma si poate schimbarile factice si alea emotionale or da dracului ceva bun.
