povesti, stari si cuvinte

De mult nu m-a mai enervat ceva atat de tare. O piesa proasta, un principiu prost si-o seara aproape ratata din cauza asta.

Din pura intamplare am ajuns asta-seara in Green Hours la o bere si am decis sa ramanem si la piesa. Proasta, ingrozitoare alegere.

Minunata piesa Talk Show este atat, dar atat de proasta incat am decis la un moment dat sa plecam. Eu pur si simplu nu am considerat ca merita respectivul spectacol inca jumatate de ora din timpul meu.

Stateam langa usa, am platit frumos si in soapta la bar, am plecat tiptil-tiptil ca sa nu deranjam pe niemeni ca sa gasim usa incuiata. Am batut frumos, la indicatiile barmanului care ne-a spus ca usa e incuiata pe dinafara(?!!?). N-a raspuns nimeni, pana la urma a venit o tanti cu o cheie si in timp ce plecam comentand cam cat de proasta e respectiva piesa, intai am fost intrebate daca ne-am platit consumatia ca apoi sa ni se spuna pe un ton foarte aiurea de catre patron, domnul Voicu nu mai stiu cum, sa nu mai calcam in Green la teatru. Ca nu se pleaca in mijlocul unei piese de teatru, ca intr-o sala atat de mica nu putem face asta fara sa deranjam piesa si spectatorii.

I-am explicam frumos domnului ca din motive personale a trebuit sa plecam si ca nu am deranjat pe nimeni. N-am mai continuat pentru ca am plecat si imi pare rau acum ca nu i-am spus mai multe. Le am in gat si de o ora stau si ma gandesc cam cat de multe as fi putut sa ii spun omului ala.

Nu, nu mi se pare corect sa nu am voie sa plec de la un spectacol care este PROST. Cum e alegerea mea sa vin acolo si sa incerc, intr-adevar asumandu-mi riscul de a fi prost, asa e alegerea mea si sa plec frumos daca nu imi place.Nu am deranjat absolut pe nimeni si chiar ma enerveaza foarte tare inclusiv principial ca nu am voie sa NU imi placa o piesa de teatru.

Poate nu am dat dovada de prea mare eticheta, dar intreb si eu : ce faci cand nu iti place o piesa? Stai acolo si-njuri fiecare minut sau pleci frumos in lume si-ti vezi de treaba?

Paranteza: am cautat referinte despre ea si am observat pareri foarte diferite.Din pur subiectivism nu link-uiesc decat cronica lui Iulian Tanase din Liternet.

Poate ca nu sunt in masura sa cataloghez nici scriptul ca fiind foarte banal si nici actorii ca fiind foarte prafuiti, dar in mod clar sunt in masura sa apreciez ce sa fac cu timpul meu.

NU, NU MERITA!

cat de mult mi-ar fi placut cartea lui Zully, si mi-a placut, nu ma pot abtine sa nu notez o singura obiectie.

am si eu o obsesie care e din ce ce mai adeverita si in cazul asta, din pacate.

coperta-patru. nu stiu cine a scris pe ea si mai ales de ce dar pe mine m-ar fi impins sa nu aleg cartea de pe rafturile unei librarii. ba dimpotriva. imi pare rau dar n-are nici o legatura cu cartea, e scrisa ieftin, daca te iei dupa ea ai senatia ca esti pe cale sa cumperi cel mult o carte de metrou. ceea ce NU e cazul. te face sa crezi ca e vorba despre niste povestioare usurele cu mult sex si am senzatia ca merge pe principiul ala cretin ca sexul vinde orice, oricum, oricand.

e acelasi lucru care mi s-a intamplat cu foarte multe carti citite la recomandare pe care nu le-as fi ales nici moarta si a caror prezentare mi-a produs revolta cand le-am terminat.

primul exemplu care-mi vine-n minte e Iubirea fata de aproapele a lui Bruckner. o carte foarte buna care mi-a placut foarte mult.o carte plina si profunda a carei prezentare te ducea cu gandul la acelasi lururi ca si in cazul asta. un barbat care se prostitueaza si decadenta si sex,mult sex.

in continuare o sa ma revolt si o sa ma duc cu jalba in protap la fiecare editor care imi strica pur si simplu o carte frumoasa cu o prezentare de genul asta. sa-mi explice cum sta treaba cu marketingul, cu vanzarile, cum restrang ei targetul de cumparatori cand de fapt isi doresc contrariul.

*later edit: revolta se mareste proportional cu numarul de informatii la care am acces. e exact asa cum m-am asteptat. in majoritatea cazurilor prezentarea nu apartine autorului, ci redactorului sau pr-istului sau mai stiu eu cui din corpul editorial…si uite dudaaaa.

de ce nu mi-am ascultat primul instinct de a ma duce acasa dupa lansarea de carte si de a ma bucura de noua bijuterie?

de ce m-am dus eu in locul ala odios, cu copii de 12 ani si oameni urati ca sa imi pierd ochelarii?

ar mai fi si un de ce sunt eu atat de proasta cateodata?

cum sa te duci la baie sa te schimbi din pulovarul pe gat din dotare ca sa nu crapi de cald in club si sa iti lasi ochelarii pe marginea chiuvetei cat iti aranjai cele 15.000 de chestii prin geanta? fractiune de secunda…si baia se umple si femei disperate si fara sa-ti dai seama ii lasi acolo. te duci dupa ei 5 minute mai tarziu si NU-I MAI GASESTI.

cine pastele ma-sii ia o pereche de ochelari de vedere?

de ce?

ce sa faci cu ei?

acu stiu ca aveam rame misto da…totusi…de ce?

(pe de alta parte e ingrijorator cat de mult ajung sa ma atasez de unele lucruri si sa bocesc ca o magdalena cand le pierd- sunt lucrurile alea pe care mi le-am dorit si pe care le-am obtinut cateodata cu greu si care costa in general multi-multi-bani)

mama ei de viata cum mi se strica mie ploile taman cand incepeam sa ma mir cat de ne-acide sunt.
de la una secretara plecata in concediu pana la decizia ca eu ar trebui sa fac SI treaba ei…e cale lunga sa-ti ajunga.
si stai felicie si raspunde la telefoane si plimba faxuri prin firma si fa corespondenti si intre timp fa articole pentru POPCORN in care sa fii atat de strlucitoare pe cat il vrei aparut ca nu sta nimeni oricum sa modifice vreo virgula din ce scrii tu acolo.
intre un deschis de usa si un fum apucat pe scari mai bagati si picioarele in cele 4 becuri de 100 de deasupra capului tau care te fac s a faci ochii mai mici ca un bebe de chinez.
sa ne cartitim…zic.
si exact in timp ce-mi varsam furia asupra acestei bieti tastaturi un om cu fata de lichidator de familie din republica moldova intra in firma noastra dotata cu interfon si imi spunea ca el vrea sa cante si ca vrea sa vorbeasca cu cineva care sa-l ajute.
mi-a-nghetat inima-n piept.
zona crepusculara, frate.

ambitie de femeie nebuna: piciorul imi merge prost, aproape ca nu pot calca pe el dar si daca ma tarasc tot ma duc la gaudeamus dupa premiu. am senzatia ca inchid o perioada, un cerc obsedant de-al meu, iesind din casa si oferindu-mi un motiv de bucurie.

altfel o iau razna.

si-asa ma tot ambitionez sa visez autobuze in continuu si sa constat cat de aproape am fost de dat coltu’. si cate mai am de facut!

eu am numai trei picioare

si de-abia ma misc: top-top

rad cand ma-ntalnesc copiii

si ma cheama cutu schiop.

adevaru e ca nimic nu poate fi mai frumos decat sa te culci la 4 si sa te scoli prima data la 6 cand iti suna telefonu si mai si auzi plansete, sa te mai scoli a doua oara la  7 si sa constati ca nu ai apa - DELOC- si-apoi sa nu te mai poti culca la loc.

minunat.

si asta cu creierii facuti prastie de socuri, scandaluri, decizii si refuzuri.

slava domnului de psihopati simpatici, monopoly si calm proverbial ca altfel…9 scria pe mine.

sa vedem ce dracu mai poate salva ziua de azi!

astazi tocmai mi-a fost furat telefonul in gara. foarte frumos telefon, care nu se mai fabrica, se gaseste dar e foarte scump si-asa mai departe.irelevante aceste detalii, ideea e ca avea valoare sentimentala…m-am dus dupa el la timisoara, era cadou de ziua mea de la ai mei, era luat de la un om simpatic, aveam niste poze foarte frumoase, avea foldere, aveam mesaje, numere…in general nu mai mult, nu mai putin decat are orice om in telefonul lui.TRIST.

deocamdata sunt out of reach dar se va remedia asta.

may it rest in peace, si sa-i stea in gat omului care l-a luat.

vorba ‘ceea care n-am blestemat si nici n-am sa blestem vreodata, dar sa dea dumnezeu sa moara fara pantofi in piciore.

 

si sa mai zici sa nu crezi in superstitiile cu 13.
pe dracu!
sa credem ca sunt reale.
cum mama dracu sa ti se dea in aceeasi dimineata doua vesti proste legate de aceeasi chestie, una foarte importanta, respectiv unica mea pasiune reala-calatoritul.

sa te culci stiind ca pleci la munte in uikend si la mare saptamana viitoare si sa te trezesti ca…nu.
doamne, si-mi spun de fiecare data sa nu-mi mai fac planuri pana nu ma vad plecata undeva si nu resusesc niciodata sa ma tin de cuvant.

futu-i mama masii de treaba, ca tampita mai sunt cateodata.

dar…ne trec nervii, ne calmam, mai fumam inca o tigara si rezolvam ceva.

tanti mia, here i come.