povesti, stari si cuvinte

am inceput sa simt din ce in ce mai acuta nevoia de cuib al meu, de o casuta, o camera cat de mica pe care sa o pot numi A MEA. asta din partea omului care nu si-a putut imagina sau dori vreodata sa stea singur si care, pus in aceasta postura, ajunge acasa numai pentru a dormi.

si totusi, imbatranesc si incepe sa ma intereseze din ce in ce mai tare stabilitatea, confortul si apartenenta.

mi-e bine unde stau, sunt dintre fericitii care pe langa un loc de dormit mai au si un om frumos, un fratior mai mic, cu care sa imparta toate lucrurile si fara de care recunosc ca in ultima perioada nu m-as fi descurcat de nici o culoare. e perfect sa ajungi acasa si sa te intrebe cineva cum a fost la lucru, daca vrei ceva de mancare sau pur si simplu ce mai faci. e minunat sa faca cineva un efort de voianta pentru a se trezi mai devrene ca sa bea cafeaua cu tine. si sunt fericita de asta.

cu toate astea, in ultima vreme incerc sa incep sa imi fac planuri cat se poate de singura. sa iau in calcul ca toti oamenii frumosi din viata mea, oricat de mult m-ar iubi, au totusi ceva mai important pe cap : viata lor.

asa ca la un moment dat va trebui sa ma obisnuiesc si cu traitul singura.

doar ca intervine aici o mare problema. unde si mai ales cu ce mama dracu de bani?

Tocmai ce-am venit de la unul dintre cele mai frumoase concerte din viata mea, concertul de lansare al albumului lui Mircea Baniciu, Esarfa. Dupa o mica incursiune frauduloasa dupa cumparat o rochie, m-am trezit in Hard Rock Cafe singura pe la ora 7.Si de-abia am prins un loc la bar. Mai o cafea, mai un socializat cu necunoscuti si s-a facut ora de incepere a concertului.

Concert care a fost extraordinar. Absolut fabulos, cu Baniciu in forma maxima, cu Hard Rock-ul plin, cu Tandarica pe-acolo ca invitat, cu foarte multi oameni cunoscuti si cu formatia cu care canta Vladi Knejevici.Care de altfel suna foarte bine.

Prima jumatate am stat-o la bar si am cantat cat m-au tinut plamanii. La pauza m-am mutat la masa unei colege de facultate exact langa scena. Mi-am luat autograf pe cd, am cantat si mai abitir, am dansat si m-am conversat cu un om foarte simpatic si foarte implicat in domeniu asta care la cei probabil 60 de ani se dadea la mine intr-un mare fel. Atat de mare fel ca am plecat urgent.

Trecand peste aceste mici amanunte, concertul a iesit foarte, foarte bine. A cantat vesnicele dar si melodii mai necunoscute si la fel de frumoase.

Superb. a meritat si meritam.

n-am mai apucat de 15.000 de ani sa scriu nimic macar din simplul motiv ca n-am mai apucat sa gandesc sau sa simt. pentru ca n-am mai avut timp. pur si simplu s-au intamplat toate intr-o viteza care a depasit ritmul meu care de altfel ar face orice ardelean sa roseasca.

s-au intamplat multe si mari. de la concertul queenryche despre care din motive obiective n-o sa scriu mai mult decat ca a fost superb, pana la vizita unor oameni frumosi de la timisoara, pana la Licenta care mi-a macat sufletul si energia si viata.

si care ieri mi-a mancat si ultima farama de nerv. pentru ca m-am dus eu ca floarea, vorba aia, sa depun Scarba ca sa imi spuna o alta scarba ca n-am creditele sa intru in ea. da-i cu apoplexia, da-i cu lesinul, da-i cu telefonu disperat in toate vanturile si pamanturile ca pana la urma, cu tupeu si zambete largi sa se rezolve totul. c-asa e-n tenis. nu merge pe usa, intram pe geam; nu merge nici pe geam, facem geam la usa si tot intram.

in ea in licenta si-n mama ei.

asa ca azi la 9 dimineata eu dadeam examen :). pentru ca nici de-a dracu nu aruncam pe geam 3 saptamani de chin si nervi si scarba si extenuare si cafea fara sa ma lupt cu morile de vant.si la 10 schimbam titlul si ma dadeam peste cap, imi mai luam o muie mica de la domna secretara dar depuneam scarba.

mai urmeaza sa ma duc maine sa verific ca e totul in regula dar in principiu nu prea are ce sa nu fie.

si-uite-asa mai de mila, mai de sila, mai de insistenta am facut pe dracu-n patru si intru si in mama licentei.

iar acum ca m-am ambitionat, voi trece peste repulsia fizica provocata de acel .doc si-o sa-i fac si o prezentare mai de doamne-ajuta.

a sfantului Insula a Serpilor care imi mananca mie tineretea, noptile si viata in licenta se pare ca mi-a fost destinata ca subiect.

si asta pentru ca, se pare, ea stanca cu probleme s-a numit Felicia in antichitate pentru ca se considera ca acolo se duc sufletele celor fericiti. pai de ce sa nu se odihneasca si ele in mijlocul marii?

daca asa sa fie, eu cred ca s-au gasit totusi niste suflete mai nefericite si mai neodihnite de pe-acolo care au zis ca ar trebui sa ma bantuie pe mine si sa m-aduca la exasperare si epuizare fizica.

ca sa vezi, domne, ce ti-e si cu coincidentele astea.

ntz, ntz, ntz. :))

nu am cum sa fiu inca din categoria oamenilor care se plictisesc in concediu, dar, avand in vedere circumstantele speciale azi chiar am fost foarte fericita ca m-am intors la munca.

dupa o saptamana de frecat nervii cu mixeru’ e foarte reconfortant sa te intorci. mai ales la mine la munca, cu oameni frumosi si simpatici, cu glumele si dumele obisnuite, cu patru doamne mancand mici, mai o cafea, mai o sedinta, mai o tigara, mai o intalnire…de-astea.

plus ca nu mai am timp sa ma gandesc la toate cretinatatile pamantului la care imi zbura mintea fugind de cuvantul cu L.

din ciclul ce face omu cand nu-i e bine…isi ocupa mintea, slava domnului ca am cu ce si cu cine.

si-mi mai si place.

depasit atacul de panica, depasit pragul psihologic de juma’ de licenta, depasit in sfarsit partea plictisitooooooooooare rau dar necesara.

amanat depres, plecat la bere dupa ce concluzionat impreuna cu silvia ca trebuie sa ma relaxez ca sa nu mai visez aurolaci intrand pe geam la mine in sufragerie.

bad bad karma

se ia una bucata om care lucreaza, se ia concediu si se pune pe scris licenta. se doreste a infaptui minuni intr-o saptamana. nimic nou, nimic iesit din comun.

in acest demers, ca sa dolosesc toporisme licentistice, se cumpara juma de bax de ice cofee, ciocolata, cola, dulciuri si un principiu orice junk se poate gasi.

se adauga cafea, multa cafea, toata cafeaua, niste vitamine si niste guarana (extract de plantuta magica cu valente de extasy ).

nu se iese din casa decat pana la magazin, se creste inima cand mai vine cate un crestin in vizita si se ocoleste cu gratie jegul strans in juru-i.

si toate astea ca sa ne punem creierul pe bigudiuri, doar-doar om arde pe rugul cunoasterii, vorba stim noi cui.

pentru posteritate, cate ceva despre buuufest:

lasand la o parte ca pentru mine a picat foarte prost ca timing nelasandu-ma sa ma bucur si eu eu ca omu de absolvirea de facultate, sa-mi beau diploma sau sa ma duc la mama acasa … it was very ok.

am inceput vineri data jos de pe tocurile absolvirii cu aflarea primelor vesti proaste si pregatirea primei lansari la care am avut emotii mai mult pentru ca era parvi acolo ;

sambata am trecut peste mica bresa din comunicare cu zambetele copiilor care au fost la petrecerea cartilor pentru ei dimineata, am alergat la lansarea lui zully dupa care am continuat sa fac 13-14 sau mai bine zis 15-17 pentru lansarea noastra de la 5. s-a terminat si asta, ne-am regrupat, am mai fumat o tigara, am luat sarbatorita si am alergat sa ajungem sa ne petrecem …mai mult ea, elena.

duminica ne-am strans cele 3 respectiv 4 ore de somn si-am luat drumul romexpoului pentru lansarea de la 11.30, s-a terminat si asta, am rasuflat usurati si 6 ore mai tarziu incheiasem in mod oficial prima mea experienta expozitionala. care nici macar nu a fost a mea, a fost a colegilor de la editura si la care cat de tangential as fi luat parte, tot m-a secatuit de puteri.

4 ani de studentie, dusi fix pe apa sambetei ieri cu ultimul examen. 4 ani in care am cunoscut oameni frumosi, am trait si vazut atatea, m-am plimbat si mi s-au intamplat si chiar daca majoritatea nu au avut legatura cu facultatea in sine …sunt unele lucruri care vor ramane legate de ea.

perioada de anu 1 cand ieseam in oras cel putin 4 nopti pe saptamana de-ajunsesera colegii mei sa creada ca eu am grave probleme cu somnul si ca nu pot dormi niciodata de vin asa rupta la seminarii…prima seara dupa care m-am dus la scoala ca sa constat adevarul vorbei : hight for a night, slow for a month…prima sesiune, primul examen picat, 3 in 1 sau ice coffe-urile din bucataria silviei unde inevitabil ne-apucam de-nvatat cu o noapte inainte, pe la 9 asa, dupa masa, cafea si barfa…anu 3 in care am facut 2 in 1 ca samponu de nu se mai terminau exmanenele, acelasi an trei in care am ratat unica sansa de bursa la 2 sutimi…multe, multe, multe.

pe langa toate povestile pe care le-as insira de zile-ntregi ca slava-domnului sunt multe, am castigat din facultatea asta 2 oameni foarte misto in viata mea : una bucata coleg de apartament ridicat in timp la rang de frate mai mare/ mai mic si una bucata blonda plecata prin tari straine care reuseste totusi sa fie aproape. ambii cunoscuti la SNSPA -Stiinte politice, anul 1, grupa 1(grupa etilistilor cu peste 9.80), respectiv grupa 7(grupa oamenilor misto de tot ajunsi in facultatea aia din pom). plus multi oameni despre care o sa fiu mandra sa zic peste cativa ani ca mi-au fost colegi.

iar facultatea, facultate am terminat-o ieri cum am si facut trei sferturi din ea : respectiv fentand examenul. au fost cateva examene in 4 ani pentru care chiar am invatat, au fost materii care chiar mi-au placut… si-au fost examene luate cu cursurile pe banca, cu sms-ul sau cu tupeu pur si simplu.

ieri a fost din seria prieteni buni cu sms-eu si tupeu cu decolteu.

et c’est fini. mai e licenta. si gata.

un uikend dragut cu atmosfera de vacanta sau mai bine zis de facultate, toata facultatea…

o bere cu fete frumoase si destepte si conversatii despre licente si politica nationalo-mondiala.

descoperirea unei carciumi foarte noi in gangul dintre fire si club a- interbelic se numeste locul si au niste cocktailuri absolut geniale, locul e foarte misto si se mai face, muzica e putin dubioasa ca inca nu s-au hotarat oamenii cine vor sa fie per ansamblu. dar blue berry merita un pic de house-n cap.

o zi de sambata cu schimbari de look, cafele-n serendipity, salate-n 80 si povesti.toate cu mircea si cu drag.

si, ca sa punem capat, o duminica pe motoare cu concerte misto. coma unplugged care chiar suna al dracu de bine- si mie nu imi place in mod deosebit formatia coma; vdv care a sunat mai prost decat era permis - nu stiu de ce, dar m-au zgariat pe timpan de cateva ori si-a fost pacat. bine totusi ca au reusit sa transmita vibe-ul obisnuit; si travka…nu ma omor, dragut, am mai auzit, am mai vazut.

psihopati, nu toti, dar multi…bere, veselie, papa, o sticla de bere pe post de minge de fotbal din fata tnb-ului pana pe la fire, o irlandeza in o’hara de spartu serii si acum shooting-ul noii mele freze pe mail.

frumos, domne, frumos.

ca-n facultate.