povesti, stari si cuvinte

da, mi-am facut damblaua si am plecat la mare chiar si pentru o zi… la marea mea, in vama plina de oameni care la un moment dat mi-au respirat aerul, ce-i drept, dar care m-au deranjat prea putin.

e fascinant de fiecare data cum in momentul in care pun piciorul in vama ma tranform complet, imi fug toate gandurile, mi se instaleaza cel mai frumos zambet din dotare si traiesc totul intens si incet. e alt ritm, e alt aer, e altceva.

aveam nevoie de asta, trebuia sa ma linistesc si sa ma pregatesc pentru ce urmeaza…dracu’ stie ce-o fi aia.

la asta se adauga cafeaua cu bronzare cu-o demoazela cu care am impartit-printre infinite altele -cele mai frumoase, intense, dureroase si in general pline mari;

se adauga surpriza facuta de cealalta demoazela si-al ei iubit care au venit sa faca totul complet;

se adauga o seara frumoasa cu psihopatii, alcolizare, dans, zi de nastere, ciubuce, nervi si multe altele ; niste aventuri pe drumul de intoarcere si bucuria faptului ca mi-a fost suficienta o zi jumate pentru toate astea.

din cliclul maximelor si cugetarilor auzite-ntamplator si care mi-au placut maxim.

maxima am gasit-o.

cugetarea e ca io vreau in iaaaaaaaaaad cu psihopatii si prietenii lor, cu cine de duminica puse luni,cu oameni noi si frumosi care vin in vizita in familie la cina si care poate or sa si ramana, cu infinite vase de spalat dar cu eventualul icter provocat de farfuriile de plastic, cu o duzina de oameni stand pe unde-apuca si manacand in poala, cu momentul ala de liniste de dupa ce se-aduce mancarea in care nu se mai aude decat clincanit de furculite si cate-un traiti-ar familia, mama,ce bun e, sa-ti dea dumnezeu sanatate si hai noroc,sa traim cu cheta de dupa, cu cate-o mima sau un monopoly, cu muzica buna, cu corul magarilor veseli dar perseverenti si cu impartirea sarcinilor intre mine si mircea pe la 5 dimineata gen strange si tu scrumierele ca-ti fac eu patul si restu le facem si maine.

intoasa la mine acasa, in bratele blande ale gicului meu, pot sa scriu acum ca ma bucur ca n-am dat coltul, ca am psihopatii sa ma ajute si tot psihopatii sa ma inveseleasca.

iti trebuie ceva nebunie sa te aduni la om acasa ca sa-i vezi picioru de 15 kile si apoi sa te pui pe papa bun si pe visiki si sa ajungi la bataie generala cu suluri de hartie igienica.bataie, care, evident ocolea picorul meu cu mare efort si care din fericire a fost surprinsa intr-un pictorial pe care-l asteptam cu drag si dor.

iti trebuie ceva psihopati sa te pui apoi la taclale, sa se sparga cina in familie la 4 dimineata si sa dai noroc pentru piciorul meu.

iti trebuie ceva psihopati!

prietenii mei, psihopatii, sunt niste oameni frumosi si destepti  care stiu ce-au la batatura.

chiar in spital dupa accdident imi spuneau ca dupa autobuz tre sa ma mai calce cifa, betoniera si elicopterul.

dar cel mai tare m-am amuzat azi cand am primit de la prietena mea irina, din finlanda, urmatorul sms:

“ce-ai facut????doamne, femeie.numai pe tine te putea lovi un vehicul motorizat pe trecerea de pietoni!si desigur ca nu masina mica.autobuz, nene! bine ca nu era vreo parada militara prin preajma, ca stergeai urma de shendrila cu batista dupa aia.”

si mare dreptate are, draga de ea care probabil ca s-o fi speriat ca nu ma mai gaseste intr-o singura bucata cand vine de sarbatori la sarmale.

e bine de stiut ca s-a gandit cineva si la tanc, pana la urma.

multumesc anticipat!

e foarte interesant sa vezi cum reactioneaza oamenii la vesti brutale.

sa luam de exemplu o nebuna care suna si zice:m-a lovit autobuzu…

1….,nu mai ajung la cafea, acu ma duce la spital, nu stiu ce am(plangand si urland de durere)

2…,ce mai faci…nu vii si tu pe la mine?

3….,sunt la spital, imi trebuie prosop, pijama, sapun, o perna si…te mai sun eu.

4.stii, nu mai pot din pacate sa ajung sa ma vad cu tine sa bem vinu ala ca…m-a lovit autobuzu.

5…,sunt in spital, n-am nimic rupt, ia si mie ceva dulce.

6.se pare ca ne merge rau de cand nu ne-am mai vazut…acum sunt eu in spital(sms)…trrr, trrr, trrr….m-a lovit autobuzu.

concluzii: eu nu stiu sa dau vesti, inimile si nervii prietenilor mei sunt foarte tari si…nu exista metoda suava de a spune ca tocmai te-a lovit un autobuz.

stufat.

prietenii mei, pshihopatii, sunt foarte simpatici si mai ales foarte amuzanti. mai ales cand sunt oligofreni. aseara, de exemplu, s-au emis expresiile: lopata de cazma, we might not make into tomorrow si…la creme de la creme…sheep dish- creata printr-o incurcare de litere(ca cea nefericita dintre coala si foaie) a expresiei deep shit.

si a iesit stufat, ciorba de miel, drob si o chestie cu e rezonanta foarte misto.

nu stiu daca a mai sesizat cineva chestia asta, dar vine un moment intr-o  seara(mai ales in serile in care nu TOTI oamenii se cunosc atat de bine), cand intervine cate o discutie oarecum intelectualo-inteligenta.

in seara asta, dupa niste beri si un alex imbracat si pozat in pulovarul meu si esarfa elenei si, bineinteles,  o serie de corul magarilor veseli, a intervenit o discutie despre limba engleza si daca este ea mai usor de invatat decat alte limbi.

si ne-am plimbat de la gramatica, la lexic si la raspandire, fiecare avand, probabil, momentul in care realizam ca este o discutie inutila si destul de usurica si in care ne intrebam daca are rost sa ne bagam, sau mai bine stam pe margine.

partea buna la discutiile de genul asta cu psihopatii este ca nu se ajunge decat foarte rar la un consens,  dar ca la un moment dat discutia devine o pata din ce in mai difuza care se transforma in cu totul si cu totul alte lucruri.

frumos.

si bate o seara de depresare inghitind pastile de raceala.

mie imi place foarte tare de prietenii mei din varii motive printre care si acela ca sunt oameni cu vointa.

am vrut sa ii sarbatorim ziua lui mircea(aproape impotriva vointei lui),eu eram sedata, pe silvia o durea capul, adi si elena erau si ei destul de plecati, tudo era cu muia iar sarbatoritu n-avea chef nici de viata lui, dar de-a noastra.

un pic de alcool, niste mici mancati cu covrigei si facuti pe jumatate, muzica buna si vesela, corul magarilor veseli, tort pe la 3, si-un mircea dormind pe jos mai tarziu si ne-am ales cu o seara frumoasa rau.

si cu mahmureala.

am vrut.

12 oameni intr-o sufragerie si asa mica dar acum foarte aglomerata, friptura de bambi, vin si amintiri din copilarie, nervi si tristete, zambete smulse si slava domnului si reale, fum…mult fum,insomnie si momente de resemnare fortata.

si prieteni frumosi fara de care nimic nu se poate intampla.