povesti, stari si cuvinte

Din ciclul “de mine-auzite si de prin lume-adunate” seria Te iubesc:

-Te iubesc!

-Multumesc.

(urland)- Te iubesc, dar nu pot s-o parasesc!

(tot urland) - Si eu te iubesc, si la ce-mi foloseste?

-Te iubesc. Ma urasti?

-Nu, nu te urasc pentru ca te iubesc.

Si sunt convinsa ca mai sunt atat de multe, dar le-am uitat.Completari?

Cam asta facem foarte mult timp din viata noastra…cel putin asa am observat eu in ultima vreme. Ne angajam in discutii despre orice subiect ne pica pe masa, parerismul e un curent din ce in ce mai in floare si din pacate polemicile au marele defect de a scoate la iveala ce-i mai rau si cateodata mai ridicol in oameni.

Mai ales daca nu-ti place in mod deosebit sa participi la o polemica, statutul de observator iti permite sa vezi cum la un moment dat o discutie despre merele verzi se tranforma subit intr-o lupta de orgolii, scoate la iveala animozitatile dintr-un grup, subliniaza nevoia constanta a unor oameni de a demostra-over and over- ca sunt destepti, culti, intr-un cuvant capabili sa castige o polemica si…din pacate…se ajunge intr-un punct in care totul este foarte personal, oamenii jugnesc si sunt jigniti si totul se termina artificial cu un “hai sa schimbam subiectul”.

Si-atunci stau si ma-ntreb si mai intreb si eu si in stanga si in dreapta… de ce?

Cand avem atat de putin timp, cand din pacate unii dintre noi stau 8 ore pe zi intr-un loc in care intr-un moment sau altul trebuie sa demonstreze ca au dreptate, sau ca sunt capabili sa faca  sa gandeasca anumite lucruir…de ce sa ne pierdem si timpul liber facand acelasi lucru?

Nu mai bine mergem la o plimbare, la o piesa de teatru, la un concert, sau pur si simplu la o bere cu prietenii in care discutiile sa fie relaxante?Sau nu mai bine ne luam 5 minute din timp si stam pe o canapea si ascultam ploaia care cade pe acoperisul mansardei?

de-asta zic:

mai bine poleNizam

totul a inceput cand maria si-a amintit intamplator, intr-o poveste stupida fara tema data, un lucru petrecut cu mult timp in urma pe care la momentul respectiv il sugrumase prea strans in context.
si cum nici contextul nu era cel mai fericit…maria o lasase acolo. mai strans ca un cocon si mai neiubit ca o molie.
pana in dimineata aceea cand aproape ca simti durerea fizica a respetivei amintiri. tot ii era atat de clar…camera lui…patul a carui textura nu-i placuse niciodata, ora mult prea matinala pentru viata ei boema de-atunci, lumina si mai ales trasaturile fetei lui in momentul acela.
era o dimineata superba care urmase unei seri caldute si-aproape tipice si unei nopti cu scantei, complimente si promisiuni.

in dimineata aia el alese calea cea mai usoara si cea mai cruda de a-i spune ca globul de cristal in care se bagasera era facut de fapt din cea mai fina panza de paianjen. o tesatura nici macar abila al carei unic scop era acela de a-l proteja pe el de Vina.

atunci Maria afla.

cu ultimele forte mima cel mai fals zambet si facu cea mai ipocrita urare incercand sa vorbeasca mult si prost ca sa nu izbucneasca in lacrimi.

revolta vestii o impiedica sa fie macar afectata de moment in sine…

putin in intarziere din cauza lipsei acute de net, vreau sa consemnez concertul Vita de Vie de care vorbeam si mai devreme si care a fost printre cele mai bune de genul asta vazute de mine vreodata.

si am vazut cateva la viata mea.

a avut atmosfera, a avut oameni frumosi cu chef de cantat, a avut trupa cu chef de cantat si facut misto, niste mici intepaturi mai pe la impresar, mai pe la prieteni, mai pe ici-mai pe colo cum ii sta bine lu Despot cand mai vrea sa faca si conversatie.

au cantat 2 ore jumate, Ergon-ul si clasice…au avut si-un pogo timid-de la care m-am ales eu cu una bucata prietena vanata- si mai ales au avut 2 bisuri:Liber si Visare dusa cu ultimele forte de voce, mai mult de public dar e e de apreciat disponibilitatea. Si cu ultimele puteri si tot a dus-o, ca de-aia e Despot. Pentru ca poate.

plus ca a avut un vibe foarte misto concertul asta; a reusit sa fie tot ce mi-l dorisem. si ceva in plus.

ziua  de vara inceputa pe la 12 cu-o cafea cu mult lapte si biscuitii altcuiva, soarele care-ti da scuza ascunzisului in care oameni frumosi si veseli si tristi si plini iti tin companie.

muzica frumoasa care-ti ramane in suflet.

nisip in picioare, sare-n par si-o senzatie ca lumea incepe si se termina acolo.

lo-vely, lo-vely…lo-vely!

gandul e incoltit de mult dar ieri, intr-o discutie cu psihopatii mei de prieteni, mi-am amintit si acum e foarte puternic.

dezbateam ieri cam cu ce caine ar semana fiecare psihopat in parte si s-a concluzionat ca eu n-am fata de caine, ci de pisica. pisica persana.

si mi-a ramas asta-n cap si nu ma las pana nu primesc/cumpar o matza mica si frumoasa, putin isterica si neaparat lenesa pe care s-o iubesc si care sa-mi toarca si cand nici eu nu ma suport.

vreau-vreau-vreau!!!

stie cineva, ceva?

Crezi ca esti bine, crezi ca esti tare.Crezi ca te-ai desprins, crezi ca nu-ti mai pasa.Timpul a trecut doar, a trecut atata timp…
Ai indepartat toate urmele, ai sters din tine doi ani si ceva din viata;te-ai intins pe masa, ai pus singur mana pe bisturiu si ai taiat din tine mult dupa ce nu mai puteai de durere, pana n-a mai ramas nimic.Ai sters mesaje, numere de telefon, adrese de mail, chiar daca stii prea bine ca n-o sa le uiti prea curand.Ai aruncat totul in cutii, claie peste gramada-poze, scrisori, haine.. bucati din viata..din viata ta.Ti-ai ascuns viata de tine-sa n-o mai vezi, sa n-o mai stii, sa nu mai fie.Te-ai golit singur, ti-ai excizat sufletul, ti-ai extirpat amintirile..Ramai fara trecut si privesti cu ochi largi si goi catre viitor si incerci sa inveti sa traiesti fara viata ta.Treci prin lume, o coaja fara miez, un invelis gol, un trup fara suflet, stai sa te surpi inauntru, dar macar esti amortit, esti bine, esti tare, te-ai desprins, nu-ti mai pasa.
Si intr-o dimineata ca oricare, suna telefonul;numarul nu-l cunosti, raspunzi..O voce pe care n-ai auzit-o de sase luni: „Sunt eu..ce mai faci?”..Raspunzi laconic la intrebari, stii ca frumos ar fi sa le pui si tu pe-ale tale, dar n-o faci, nu vrei sa afli nimic, nu vrei material pentru ganduri ulterioare.”Ma bucur ca te-am auzit. Mai vorbim..Pa”.Inchizi telefonul si stergi numarul cel nou inainte de a apuca sa-l cercetezi, inainte ca memoria sa-ti joace o festa si sa-l retina..
A trecut.Esti bine, esti tare.Te-ai desprins, nu-ti mai pasa..
Si-atunci, spune-mi, de ce tremuri?

textul e de pe blogul anei calin si e la mine in drafts din ziua in care l-am citit.i-a venit vremea sa iasa de-acolo, sa nu ma mai imbie de fiecare data sa-l citesc.aproape ca-l stiu pe dinafara, nu e nici pe departe ceva extraordinar si cu toate astea in seara asta…pica.

o parte buna a statului la mama acasa degeaba este ca apuci sa te uiti la toate emisiunile si stirile din lume si sa te revolti si tu, ca tot omu, de formularul groazei si de cretinatatea aboluta a functionarilor din Ministerul Sanatatii si de cazul copilului distrus pe viata de o asitenta grabita si una intarziata.

apropo de asta, imi aduc aminte de tanti Flori, prototipul asistentei universale: 200 de kile, urata, rea, c-o voce de-o auzeai de pe luna, cu o mana care mi-a spart un vas de sange la o injectie de sunt vanata si acum pe burta si cu o atitudine care-ti provoca teama sau greata pana la suta de mii bagata in halat.

din pacate la noi chiar se aplica sintagma :”doamne, numai la spital sa n-ajungi!”

nu stiu daca e posibil sa iei toata energia negativa a unui om, sa ti se puna tie toate blestemele lui si toate fermecele dar daca e…mie chiar mi se poate intampla orice.

de cand am decis eu sa ma amorezez de un anume individ-rau de felul lui- mi s-au intamplat urmatoarele lucruri:

1.am primit o amenda de 2 milioane in vama pentru ceva pentru care NIMENI nu mai primeste.

2.am primit de la domnul de care ma amorezasem papucii si un breloc cu “heart breaker” drept….cado.

3.am fost batuta in propria casa de o femeie nebuna.

4.am avut numai ghinioane cu cautatul de serviciu, printre care si ala ca m-a dus la o firma sa incep lucrul si nimeni de-acolo nu stia macar ca eu exist.

5. m-a calcat autobuzu.

care n-am blestemat si nici n-o sa blestem vreodata, da sa dea dumnezeu sa mori fara pantofi in picioare al de te-amestecasi in soarta mea si-mi legasi si cununiile.

serios vorbind, daca domnul mi-a dat karma lui negativa il rog frumos, pe aceasta cale, sa si-o ia inapoi.

e foarte interesant sa vezi cum reactioneaza oamenii la vesti brutale.

sa luam de exemplu o nebuna care suna si zice:m-a lovit autobuzu…

1….,nu mai ajung la cafea, acu ma duce la spital, nu stiu ce am(plangand si urland de durere)

2…,ce mai faci…nu vii si tu pe la mine?

3….,sunt la spital, imi trebuie prosop, pijama, sapun, o perna si…te mai sun eu.

4.stii, nu mai pot din pacate sa ajung sa ma vad cu tine sa bem vinu ala ca…m-a lovit autobuzu.

5…,sunt in spital, n-am nimic rupt, ia si mie ceva dulce.

6.se pare ca ne merge rau de cand nu ne-am mai vazut…acum sunt eu in spital(sms)…trrr, trrr, trrr….m-a lovit autobuzu.

concluzii: eu nu stiu sa dau vesti, inimile si nervii prietenilor mei sunt foarte tari si…nu exista metoda suava de a spune ca tocmai te-a lovit un autobuz.