povesti, stari si cuvinte

depasit atacul de panica, depasit pragul psihologic de juma’ de licenta, depasit in sfarsit partea plictisitooooooooooare rau dar necesara.

amanat depres, plecat la bere dupa ce concluzionat impreuna cu silvia ca trebuie sa ma relaxez ca sa nu mai visez aurolaci intrand pe geam la mine in sufragerie.

bad bad karma

foarte aiurea chestia asta cu prioritatile si cu lucrurile pe care trebuie sa le faci acum si care te-mpiedica sa-ti traiesti.

te iei frumos si te pui in paranteza, te mobilizezi in ce dracu ai tu de facut - ca-i zice licenta sau munca sau mai stiu eu ce- si speri ca va veni momentul in care sa poti sa te duci dracu in lume si sa te uiti un pic si-n oglinda. stii ca n-o sa-ti placa ce vezi acolo, stii ca n-o sa fie frumos dar mai stii ca pana atunci n-ai ce sa faci.

nu-ti place nici acum de tine dar nu e momentul sa te gandesti la asta. n-ai timp, nu e bine, nu acum se cade, nu…nu…nu.

si nici macar scrisul impersonal nu te face sa te simti mai bine.

note to self : ecuatia se rezolva fara paranteza. deocamdata.

vine un moment in viata studentului scriitor la licenta cand ai un atac de panica. e prea mult, e prea greu, n-o sa termini niciodata la timp, oricum o sa-ti iasa proasta, ar trebui sa citesti 12.500 de carti ca sa faci o lucrare buna, iti da coordonatoru cu ea in cap … de-astea.

si-atunci iti futi o zi intreaga cu toate gandurile-astea, te simti vinovat ca ai pierdut si ziua aia, te-njuri ca nu te-ai apucat mai repede desi stii ca nu ai fi facut asta oricum si-atunci se produce atacu de panica.

din care, slava domnului, te scoate una mica si minunata bucata silvie care a avut unu acum doua zile.

si te regrupezi, mai bagi un ness ca ce mama dracu si te-apuci de citit de muerusiaucraina.

breathe in, breathe out

se ia una bucata om care lucreaza, se ia concediu si se pune pe scris licenta. se doreste a infaptui minuni intr-o saptamana. nimic nou, nimic iesit din comun.

in acest demers, ca sa dolosesc toporisme licentistice, se cumpara juma de bax de ice cofee, ciocolata, cola, dulciuri si un principiu orice junk se poate gasi.

se adauga cafea, multa cafea, toata cafeaua, niste vitamine si niste guarana (extract de plantuta magica cu valente de extasy ).

nu se iese din casa decat pana la magazin, se creste inima cand mai vine cate un crestin in vizita si se ocoleste cu gratie jegul strans in juru-i.

si toate astea ca sa ne punem creierul pe bigudiuri, doar-doar om arde pe rugul cunoasterii, vorba stim noi cui.

pentru posteritate, cate ceva despre buuufest:

lasand la o parte ca pentru mine a picat foarte prost ca timing nelasandu-ma sa ma bucur si eu eu ca omu de absolvirea de facultate, sa-mi beau diploma sau sa ma duc la mama acasa … it was very ok.

am inceput vineri data jos de pe tocurile absolvirii cu aflarea primelor vesti proaste si pregatirea primei lansari la care am avut emotii mai mult pentru ca era parvi acolo ;

sambata am trecut peste mica bresa din comunicare cu zambetele copiilor care au fost la petrecerea cartilor pentru ei dimineata, am alergat la lansarea lui zully dupa care am continuat sa fac 13-14 sau mai bine zis 15-17 pentru lansarea noastra de la 5. s-a terminat si asta, ne-am regrupat, am mai fumat o tigara, am luat sarbatorita si am alergat sa ajungem sa ne petrecem …mai mult ea, elena.

duminica ne-am strans cele 3 respectiv 4 ore de somn si-am luat drumul romexpoului pentru lansarea de la 11.30, s-a terminat si asta, am rasuflat usurati si 6 ore mai tarziu incheiasem in mod oficial prima mea experienta expozitionala. care nici macar nu a fost a mea, a fost a colegilor de la editura si la care cat de tangential as fi luat parte, tot m-a secatuit de puteri.

vineri, 6 iunie, 2008

dupa tararea tatalui de la pitesti si ceva aventuri cu gasit stradute si locuri de parcare, am ajuns cu intarziere ca-ntotdeauna in curtea facultatii unde am constatat cu mirare urmatoarele lucruri:

1. am avut multi colegi. foarte multi. daca ii punem si pe-aia de anu 3, ies vreo 500 de indieni.

2.sunt oameni in facultatea asta pe care lasa ca nu stiu cum ii cheama, dar nu i-am vazut de mai mult de 3 ori la fata in 4 ani.

3. toata lumea are aparate foto din ce in ce mai performante. ar trebui sa imi iau si eu macar unu de buzunar.

4.cristian parvulescu este acest magnet al blitzurilor.

5. organizarea in snspa a fost la fel ca in toi anii de facultate. lipsa.

Lasand facts-urile la o parte, a fost o dimineata frumoasa, emotionanta, chiar apasatoare pe alocuri. Cu oameni multi si veseli, cu parinti emotionati, cu tata cautand umbra si disparand din cand in cand, cu madam marinescu la fel de scumpa si de tare ca-ntotdeauna, cu diploma si cocarde si esarfe si robe si tichii aruncate.

si cu silvia. acolo.terminand impreuna o alta etapa din viata noastra. a doua.

credeam ca sentimentele astea de regret si de nostalgie erau doar al diminetii de vineri dar imi dau seama ca le voi mai tine catva timp pe-aproape.

da, este si va fi, e bine si entuziast facut, o sa cuprinda o strada intreaga si multe, multe lucruri foarte interesante. e un proiect ambitios, cum dealtfel este orice lucru facut de carturesti si sunt convinsa ca o sa prinda.

asa ca de maine pana duminica se merge la buuufest dupa carte si la street delivery dupa arta, film, talcioc, atentie cu pretentie, aooleu, muzica si cine stie ce alte minunatii au mai incropit copii de la cartu’.

iar programul…programul face ce face si tot te-mbie cu o chestie cat de mica.

e vara si in sfarsit incepe si-orasu asta sa-si piarda nuantele de gri.

merita. si noi meritam.

Asta e denumirea de interbaza a ceea ce sper eu ca va fi un targ de carte foarte reusit : Bookfest 2008.

Incepe maine, e peste tot si mai ales promite multe. Are invitati, lansari pe care eu una de-abia le-astept, oferte peste oferte si edituri care o sa se dea peste cap sa-si vanda cartile. Printre ele, proaspata dar atat de ambitioasa editura Vellant care va lansa patru titluri foarte dferite dar foarte, foarte bune.

Incepem in forta vineri la 5 cu Interventii, noua cartea a lui Noam Chomsky. O carte intriganta, un subiect destul de aprins inca - interventiile armate ale SUA in politica externa mondiala din ultimii ani, o carte care daca nu cucereste prin subiect sau poate deranja prin evidentul antiamericanism…cu siguranta te prinde prin argumentatie si scriitura.

Despre ea va vorbi Cristian Parvulescu, analist politic si decan al Facultatii de Stiinte Politice din SNSPA.

Sambata ne-ncepem ziua la 11.30 cu o serie de 4 carticele pentru copii, Iata-l pe Noddy, care sunt absolut delicioase si ca poveste si ca desen si ca orice. Coloram, ne jucam, avem cadouri si surprize, avem Itzi-bitzi, avem de toate. Sunt sigura ca o sa fie foarte fun, mai ales ca avem din dotare si niste kinderi foarte frumosi.

Tot sambata mai pe seara, la 5, avem Manualul canibalului, de Carlos Balmaceda : literatura si gastronomie, substanta in scriitura aparent lejera, un alt fel de stil latino-american, un roman dark foarte subtil. Invitata : Irina Mavrodin.

Ne incheiem turul de foarta duminica la 11.30 cu un roman care sper eu sa prinda foarte mult: Un dulce miros de moarte de Arriaga. Mie imi place maxim, e fin si linistit, e primul din seria de Arriaga pe care o vom scoate in intregime si e genul de scriitura care te prinde prin imaginea pe care ti-o transmite. Ceea ce nu e de mirare avand in vedere ca omul si-a luta laurii intai ca scenarist prin Babel, 21 de grame, Amores Perros.

O prezinta … Marius Chivu de la Dilema Veche.

Toate lansarile si eu preponerent vor fi la standul Carturesti in pavilionul 15 iar cartile si eu tangential la standul 84 din pavilionul 17 la Vellant.

Cu drag si dor, v-astept cu spor.

4 ani de studentie, dusi fix pe apa sambetei ieri cu ultimul examen. 4 ani in care am cunoscut oameni frumosi, am trait si vazut atatea, m-am plimbat si mi s-au intamplat si chiar daca majoritatea nu au avut legatura cu facultatea in sine …sunt unele lucruri care vor ramane legate de ea.

perioada de anu 1 cand ieseam in oras cel putin 4 nopti pe saptamana de-ajunsesera colegii mei sa creada ca eu am grave probleme cu somnul si ca nu pot dormi niciodata de vin asa rupta la seminarii…prima seara dupa care m-am dus la scoala ca sa constat adevarul vorbei : hight for a night, slow for a month…prima sesiune, primul examen picat, 3 in 1 sau ice coffe-urile din bucataria silviei unde inevitabil ne-apucam de-nvatat cu o noapte inainte, pe la 9 asa, dupa masa, cafea si barfa…anu 3 in care am facut 2 in 1 ca samponu de nu se mai terminau exmanenele, acelasi an trei in care am ratat unica sansa de bursa la 2 sutimi…multe, multe, multe.

pe langa toate povestile pe care le-as insira de zile-ntregi ca slava-domnului sunt multe, am castigat din facultatea asta 2 oameni foarte misto in viata mea : una bucata coleg de apartament ridicat in timp la rang de frate mai mare/ mai mic si una bucata blonda plecata prin tari straine care reuseste totusi sa fie aproape. ambii cunoscuti la SNSPA -Stiinte politice, anul 1, grupa 1(grupa etilistilor cu peste 9.80), respectiv grupa 7(grupa oamenilor misto de tot ajunsi in facultatea aia din pom). plus multi oameni despre care o sa fiu mandra sa zic peste cativa ani ca mi-au fost colegi.

iar facultatea, facultate am terminat-o ieri cum am si facut trei sferturi din ea : respectiv fentand examenul. au fost cateva examene in 4 ani pentru care chiar am invatat, au fost materii care chiar mi-au placut… si-au fost examene luate cu cursurile pe banca, cu sms-ul sau cu tupeu pur si simplu.

ieri a fost din seria prieteni buni cu sms-eu si tupeu cu decolteu.

et c’est fini. mai e licenta. si gata.

Din seria : merita, merita, foarte mult va prezentam formatia The Pixels (foarte, foarte tare si site-ul ) si concertul ei de lansare.

Lansare organizata de La Stada Music in B52 si anuntata pe tot internetul si mult in presa, concertul a strans in club miercurea seara la 8-9 si in sesiune vreo suta cincizeci de oameni. Multuti. Majoritatea stiau de ce sunt acolo, stiau piese si mai venisera pe la concerte de-ale baietilor iar cei care descopereau, au intrat destul de bine in atmosfera. Tot la capitolul detalii organizatorice trecem ca intrarea a fost libera, intarzierea de o ora cu concertul tolerabila iar partea de sunet impecabila.

Avand in vedere ce canta oamenii ar fi fost cel putin dezastruos daca aveau un sunet prost si cu toate astea…sa spunem doar ca sunt patita cu sonorizarea de club.

Concertul in sine a fost demential. 11 piese de pe albumul de debut, Fire Exit, plus 3 bis-uri cerute insistent de publicul mai mult decat entuziast. si de andi .

A avut atmosfera, a avut vibe, s-a vazut ca oamenii stiu ce fac si ca le place, n-au avut nici pic de trac de lansare, s-a simtit experienta concertelor mari de outdoor, intr-un cuvant mi-a placut maxim. Cu atat mai mult cu cat nu stiam mai nimic despre ei, imi trecusera vreo 2 piese pe la ureche dar cam atat si deci nu am avut subiectivismul de fan.

Despre muzica in sine nu imi dau cu parerea, spun doar ca mie imi place foarte tare, e genul de sound fresh si catchy.

Merita incercat, merita ascultat, merita cumparat.