Monthly Archives: February 2008

ya-ma, ya-ma, ya-ma, stai un pic

cam asta e refrenul serii absolut minunate pe care am petrecut-o in Fire cu demoazelele si cu Vita de Vie. foarte reusita seara si din nou s-a dovedit ca un concert Vita poate sa incheie o zi foarte proasta in cel mai reusit fel.

o seara cu cautari, inatalniri, intalniri neprevazute, o seara in care nu m-a mai durut nici un vers si in care unele m-au facut sa dau culori unor tablouri pe care le am de destul de multa vreme.

o seara in care am vorbit cu andreea, in care din pacate nu am reusit sa leg nici macar o minima conversatie cu ea pentru ca pentru prima data nu stiu de ce am avut emotii si mi-au venit in cap doar tampenii pe care le-am si verbalizat. poate cu o alta ocazie…

o seara cu oameni noi si oameni vechi, intr-un Fire in care cu greu gaseai 5 persoane cu varsta peste 12 ani in afar’ de noi.

in concluzie, a MERITAT.

vara

multumesc Silvia pentru idee. merci ca poti tu sa pui in cuvinte cam ce e in capu meu acum si frumos e ca faci asta si fara sa-ti dai seama. comunicarea asta…domne’.

da, e vara si e cald si e bine. nu e o vara calma cu carti pe plaja, e o vara cu planuri, cu fluturi, cu fusta-apucata de poale, cu un scop final si mai ales cu o hotarare luata pe de-antregul.

poate sa fie o vara proasta sau poate sa fie una excelenta. vedem. esential la ea e ca ESTE.

irelevant cat de februarie-ar fi, e soare-afara.

fara dinti.

Madamme Dakhli

 

Viitoarea madamme Dakhli este o mademoisella frumoasa si cuceritoare cu cele mai fistichii povesti de-amor din cate mi-a fost dat sa cunosc in amanunt pana acum.

Respectiva mademoisella a avut inca de pe la mult prea fragede varste preferinte pentru barbati exotici si de-asta nu putem sa notam in palmaresu-i decat vreo doi-trei cetateni romani relevanti.

 

Povestile ei au fost intotdeauna interesante, periculoase, aventuroase si-asa mai departe mai ales daca stam sa ne gandim ca pana si cele mai banale au avut la un moment dat macar un element de spectaculozitate.

Revenind la prezent, mademoissella de care vorbesc era- la ultima noastra cafea- in inima unui secretar de stat si om de afaceri din Dubai care-o iubeste prin calatorii de vreo 4 ani si in a unui indian cunoscut tot in Dubai care-o iubeste cu diamante de vreun an. Asta daca nu punem la socoteala domnul iute la manie dar si la-nsuratoare din Romania care o iubeste cu pauze, certuri ,ascunzisuri si inele de vreo doi.

Complicat si obositor. Se prescriu vacante linistite in Tunisia sa se relaxeze domnisoara suspecta de surmenaj sentimental.

 

Dar cum calmul nu ni se potriveste, mademoisela-n cauza se-amorezeaza de-un biet bucatar, vorba cantecului. Localnic, bineinteles.Se consuna povestea de dragoste cu mari sanse de aventura si se lasa-n urma pentru a reveni la afaceri mai serioase cu tehnologie moderna si marfa de jdemii de euro prin Istambul cu indianul. Afaceri bune, vacanta proasta, nervi intinsi la maxim.

Se cere Tunisia din nou.

 

Si-uite asa o aventura de vacanta se continua cu o alta aventura, planificata de data asta, iar o experienta sora cu moartea prin desertul tunisian o face pe mademoisella sa realizeze ca viata-i scurta, pe maestrul bucatar s-o ceara de nevasta si pe ea sa spuna fraca DA.

 

Urmeaza o alta calatorie in Tunisia mai prin primavara in care se vs produce evenimentul, dupa care se va transporta in tara proaspatul sot si o nunta aici mai la vara dupa ce se vor fi hotarat detaliile si mai ales dupa ce mirii vor fi apucat sa petreaca mai mult de doua saptamani impreuna.

Sau cel putin asta e planul acum. Dar cu viitoarea madama Dakhli nu se stie niciodata.

 

 

merita

lansez astazi cu tot fastul de care dispun…categoria MERITA care va include relatari fara pretentii de recenzii despre diverse concerte, piese de teatru si evenimente la care am fost sau la care intentionez sa merg si pe care cu caldura le recomand.

si de ce.

Si-ncep in forta cu piesa de teatru Jocul de-a adevarul , care e una dintre cele mai bune la care am fost in ultima vreme, mai ales din categoria de teatru contemporan.

Se joaca la Metropolis, e in regia Liei Bugnar si a Dorinei Chiriac si ii are ca protagonisti pe cele doua regizoare si pe Andi Vasluianu si Marius Manole.

Am ajuns la ea pe ultima suta de metri la pura alegere, fara nici un fel de recomandare, pur si simplu pentru ca imi plac mie foarte mult Dorina Chiriac si Andi Vasluianu.

Si am fost foarte incantata. Povestea e una foarte frumosa, genul de drama cu accente comice sau comedie cu accente dramatice- inca nu m-am hotarat- care mi-a starnit reactii de la ras, pana la da, ma, chiar asa e , pana la tristete din cea mai profunda. E o piesa plina, jucata foarte bine atat de Dorina Chiriac cat si Andi Vasluianu in postura de protagonisti.

Note :

-am admirat ambitia Dorinei Chiriac care era groaznic de ragusita si cu toate astea a insistat sa cante la un moment dat si dat fiind faptul ca ea in general canta foarte bine, acum nu i-a iesit foarte prost.

-am injurat organizarea Teatrului Metropolis care la telefon mi-a spus ca mai sunt bilete, am rezervat doua, ca la fata locului sa-mi spuna o domnita ingenua ca numai are bilete. asta m-a pus in postura de a cumpara unul de o doamna caruia nu ii mai ajungea companionul si unul de o doamna care cumparase 12 si ramasese cu jumate din ele. si toate astea ca sa constat inainte de piesa ca mai erau locuri suficiente. organizare proasta.

-toate astea nu au mai contat pentru ca MERITA.

Lansare BUCIUM

albumul este foarte bun, lansarea este pe 29 Februarie la 21.00 la Clubul Taranului din Muzeul Taranului Roman iar nota de subiectivism apare in limita consumatorului de muzica si de concerte.

de costat, costa 20 de lei cu album cu tot si 15 lei fara iar eu voi fi acolo cu mare drag.

justificarea

o sa-mi permit sa citez din Noptile lui Zully.

“O clipa de nebunie. Hai lasa, nu-ti frange lacrimile de pomana.In noaptea aceea, femeie, nici lui, nici mie, nu ne-a pasat de tine.Am fost egoisti, dar cel putin eu aveam tot dreptul. E barbat, avea si el dreptul. Eu nu te cunosteam.”

suntem experti in a gasi justificari dar mai ales in a fi convinsi ca astea se intampla intotdeuna altora.

coperta patru

cat de mult mi-ar fi placut cartea lui Zully, si mi-a placut, nu ma pot abtine sa nu notez o singura obiectie.

am si eu o obsesie care e din ce ce mai adeverita si in cazul asta, din pacate.

coperta-patru. nu stiu cine a scris pe ea si mai ales de ce dar pe mine m-ar fi impins sa nu aleg cartea de pe rafturile unei librarii. ba dimpotriva. imi pare rau dar n-are nici o legatura cu cartea, e scrisa ieftin, daca te iei dupa ea ai senatia ca esti pe cale sa cumperi cel mult o carte de metrou. ceea ce NU e cazul. te face sa crezi ca e vorba despre niste povestioare usurele cu mult sex si am senzatia ca merge pe principiul ala cretin ca sexul vinde orice, oricum, oricand.

e acelasi lucru care mi s-a intamplat cu foarte multe carti citite la recomandare pe care nu le-as fi ales nici moarta si a caror prezentare mi-a produs revolta cand le-am terminat.

primul exemplu care-mi vine-n minte e Iubirea fata de aproapele a lui Bruckner. o carte foarte buna care mi-a placut foarte mult.o carte plina si profunda a carei prezentare te ducea cu gandul la acelasi lururi ca si in cazul asta. un barbat care se prostitueaza si decadenta si sex,mult sex.

in continuare o sa ma revolt si o sa ma duc cu jalba in protap la fiecare editor care imi strica pur si simplu o carte frumoasa cu o prezentare de genul asta. sa-mi explice cum sta treaba cu marketingul, cu vanzarile, cum restrang ei targetul de cumparatori cand de fapt isi doresc contrariul.

*later edit: revolta se mareste proportional cu numarul de informatii la care am acces. e exact asa cum m-am asteptat. in majoritatea cazurilor prezentarea nu apartine autorului, ci redactorului sau pr-istului sau mai stiu eu cui din corpul editorial…si uite dudaaaa.