despre dragoste si alti demoni

parafrazand o mai mult decat minunata carte, acum vreau sa scriu despre subiectul pe care l-am tot discutat de cateva ore-ncoace cu o distinsa domnisoara.

am analizat noi si am povestit si am exemplificat si mai aveam putin si faceam o schema logica si am ajuns, ca doua femei complicate, la aceeasi concluzie siiiimpla pe care o stiam de mult.

dragostea asta e ceva asa care se simte in varful degetelor si pe care poti atat de usor sa pui mana.cateodata nu vrei dar chiar n-ai de ales.

te duce si te-nvarte atat de natural  ca nu i te poti impotrivi plus ca simpla-i placere te face sa devii dependent.de gust, de gesturi, de mirosuri si momente si mai ales de furnicaturile de pe sira spinarii cate-ti acompaniaza fiecare zi.

e atat, dar atat, de frumos si de simplu incat un om care a iubit o data trebuie sa se considere fericit iar unul care a ajuns sa simta lucrul asta de doua sau mai multe ori poate fi recunoscator pentru game intregi de senzatii si felurite armate de furnici.