Monthly Archives: January 2009

Matase Alba

Fascinant cum o melodie pe care n-am mai ascultat-o de mai bine de 6 ani de zile a putut sa-mi afuca cel mai sincer zambet pe fata si cea mai curata si frumoasa amintire a unui om pe care l-am iubit in dracii celor 17 .

Iris- Nu ma uita, o melodie pe care o stiam pe dinafara si pe care imi plangem despartirea adolescentina mi-a adus instantaneu, intr-un taxi,  chipul lui Bogdan si toate amintirile uneia dintre cele mai frumoase perioade.

Cum am fost noi la Bucuresti la concertul aniversar Iris 25 pe Romaero Baneasa cu Uriah Heep.Ce concert, ce superbitate, cati oameni si cat de frumos. Si noi, doi copii amorezati nevoie mare care venisera dupa lupte seculare la concertul ala. Aveam 17 ani, nu calcasem in Bucuresti decat in trecere sau in vizita la unchi, nu stiam nimic de nimic si tin minte ca ieri cum dupa concert ne-am dus in camera lui de camin in Tei in caminele de la ASE.

Si cat eram de fericiti, si cat eram de mandra de mine si cat eram de tare eu la vremea respectiva sa vin singura cu Prietenul meu la Bucuresti si sa stam la el in Camin.Pffffff, nu vazese Parisu asa ceva…

Impulsul a fost sa pun mana pe telefon si sa-l sun, ratiunea mi-a spus ca e 12.30 dar maine un numar de telefon pe care nu-l am in agenda va fi format cu ochii inchisi si o amintire minunata va fi luata din cutie si stersa un pic de praful celor 6 ani.

Advertisements

Munca si relatia

am tot zis eu in ultima vreme ca pana la urma orice relatie cu un loc de munca se transforma la un moment dat intr-una de dragoste si ura ca orice relatie amoroasa.

la inceput e entuziasmul noului si al descoperirii. pe parcurs vezi si defectele, apoi ajungi la plictiseala, la comoditate, la momente de intoleranta crunta, la nervi, la certuri si eventual la divort.

divortezi si apoi normal ca ti-e dor, ca ti se pare ca tot gigel al tau era mai bun si daca mai gasesti si un marcel nou e clar ca-l iei din start cu toate defectele manufacturate prin pura comparatie de gigel.

si-l vrei pe gigel inapoi pana cand iti aduci aminte de ce l-ai lasat, ca motivele pentru care ai facut-o sunt tot acolo,ca gigel nu este chiar perfectiunea intruchipata si ca marcel, costel sau ionel pot sa-ti aduca liniste, satisfactie, provocari si asa mai departe.

pana la urmatorul divort.

practica asta este la fel de blamabila de catre oamenii obisnuiti sa munceasca 20 de ani intr-un singur loc ca si practica incercarii diverselor relatii inainte de casatorie. iar asemenarile continua…

pentru ca asa cum pana la urma orice om isi doreste sa isi gaseasca Perfectul/Perfecta si orice om la inceput de cariera isi doreste sa se stabilizeze intr-un loc.

doar ca pana atunci, din fericire, libertatea pe care generatia mea a luat-o ca data ne permite sa ne dezvoltam si sa invatam suficient de multe incat sa putem face la un moment dat cariera fix pe ce ne place si ni se potriveste mai bine.

si asta e o sansa.

cremuse si prajituri

una dintre cele mai elocvente forme ale consumerismului muieresc, detectata la mine insami, este evolutia cremuselor de pe polita.astfel, atat numarul cat si pretul lor a crescut in functie de numarul ridurilor care-au inceput sa-mi apara pe fata dar si de banutii pe care ma lasa sufletul sa ii dau pe astfel de delicii.

si iata cum am ajuns de la demachiant, la demachiant si tonic, la astea doua si crema de fata, la astea doua si cremE de fata si crema de ochi, mai nou am una si pentru decolteu la care se adauga cu gratie 5 geluri de dus, 3 lotiuni de corp, o crema de calcaie, 2 de maini plus produsele de machiaj care sunt categorie separata.

numarul ca numarul, dar trebuie sa creasca si calitatile lor…trebuie sa iti faca si sa iti dreaga si sa contina si sa se cheme si sa coste de-ajungi acasa si realizezi ca ai fi putut sa-ti iei o percehe de cizme de banii aia. si nici macar asta nu e problema…problema e ca stii ca data viitoare cand dai de niste bani sau cand doamne-fereste da vreuna semn de terminare trebuie sa o iei de la capat cu alesul si comparatul si cumparatul.

pentru ca na, daca se termina una poate iti inlocuiesti toata gama si dintr-o data ceea ce-ti fusese cea mai fericita achizitie ajunge intr-un colt de raft, alaturi de multe asemenea pe care deja nu le mai pui la numaratoare.

dar pana atunci fructul pasiunii de la the body shop ma va insoti in 3 forme diferite iar cei aproape 24 de ani cereau deja niste creme mai a-catarii, cu apa termala binenteles ca altel imi cadea coada.

frivolitati minunate de pisi care asezonate cu niste prajituri excelente si o seara linistita imi taie toata greata unei saptamani de-a dreptul gri.

surpizaaaa

seara banala de marti, 13, 3 ceasuri rele si-alte cele. zic sa plec mai devreme de la birou, pierd metroul, nu gasesc demachiantul, imi trag o usa de la unirea in fata…una-alta.

fericita ca ma-ndrept inspre casa unde pot fi in siguranta, ma urc in 123-ul foarte aglomerat. un tip cam de varsta mea se tot impingea in mine. hm, nimic nou. si se-mpinge, si se-mpinge baiatu’  pana ma trezesc la un moment dat cu o mana pe fund. stau si ma gandesc ca mi se pare si asta  incepe sa ma mangaie tandru. ma intorc, ma sucesc, ma-nvartesc, ma enervez si cand sa-i zic de ma-sa ma uit mai bine si surprizaaa.

il stiam.

nu mai stiu cum il cheama, este prietenul unei foste colege din pitesti, era naspa si-nainte dar acum chiar mi-au inghetat cuvintele-n gura si mai mult decat un rastit ” ma scuzi” n-am reusit sa-i zic.

si stau si eu si ma amuz si ma gandesc, ca femeia, ce dracu as fi putut sa-i zic? “nu-mi mai pune mana pe cur ca ne cunoastem?; stii, eu sunt aia, ma stii, esti dragut sa nu-mi mai pui mama pe cur ca te-njur de ma-ta…” ce?

foarte dubios. nu e prima data cand ma-ntalnesc cu oameni dornici de afectiune doar ca pana acum nu-i cunosteam si puteam sa-i ignor sau injur in liniste.

eh, marti, 13.

primul pas

baba si mitraliera. cam asa sunt si eu si patinajul…desi mi-am dorit toata viata sa pot macar sa ma plimb pe patine daca sa devin aceasta Suria Bonali e un pic cam tarziu si exclus.

dar am zis sa incerc si am incercat.

m-am inarmat cu vointa si una bucata demoazela relativ cunoscatoare si m-am dus in cismigiu la oamenii multi. muuuulti rau de tot.

pus patina in picioare, mers tiptil pana la intrarea pe gheata… buf!…pe ciment langa poarta.

booon.intram pe gheata, moment in care mantinela imi devine cea mai buna si apropiata prietena. n-am fost in stare sa ma misc mai mult de juma de metru in jurul meu si-am concluzionat subit ca nu e de mine.cand deja ajunsesem sa o conving pe silvia ca e mai bine sa o astept afara, constat cu stupoare ca poarta pe care am intrat se inchisese si deci ca trebuie cumva sa ma tarasc pana la urmatoarea iesire.

si stai felicie si roaga-te ca oamenii care se odihneau, sa plece pe rand si mai repede de la nenorocita de mantinela…si fa fete-fete doar s-o prinde cineva ca esti panicata si te-o lasa din bunatatea sufletului sa ajungi dracu la portita aia.

cred ca mi-a luat juma de ora operatiunea si cand in sfarsit ajunsesem acolo…buf!, asa ca de plecare.

plus ca mi se pusese si un carcel crancen de-am facut joc de glezne 5 minute sa-mi revin.

urmeaza schiatul.doamne-ajuta!

guilty pleasures

lucrurile, filmele, cartile sau obiectele care ma fac sa zambesc sincer, sa ma bucur, sa plang ca o demoazela sau pur si simplu sa salvez o seara de sambata cu planuri esuate. sunt secretutele pe care de obicei nimeni nu le aduce in discutie, fleacurile de care se face misto si pe care de multe ori nu le recunosc.

englezismele folosite degeaba din simplul motiv ca asa-mi vin in minte; revistele de femei cu care imi petrec cate o duminica in pat (doar tabu si eventual cate o exceptie de bun gust); dirty dancing, greease, sweet november, sex and the city(serialul si filmul), boston legal si destul de multe alte seriale; ciocolata, betisoarele de urechi, seturile de maiouri si chiloti de bumbac, non-sexy dar comode si calduroase; muzica populara cand fac curatenie si cateodata chiar stefan banica junior daca am de curatat toata casa; mersul la manichiura, masajul, cafelele frumoase cu gust de prietenie, o hainuta noua, o lenjerie facuta sa fie data jos si cam orice forma de rasfat despre care sustin cu tarie ca “merit si eu”.

cititul stats-urilor de la blog si mai ales al cautarilor pe google care trimit aici, refuzul de a folosi netvibes sau orice similar si citirea blogurilor din blogrollul personal,cititul unui blog pe care ar fi trebuit de mult sa-l uit, uitatul la mtv la emisiuni idioate, o placere absolut inexplicabila si rara fata de melodiile lui smiley…

o carte buna citita in liniste, una usoara citita in autobuz; vorbitul cu toate vanzatoarele din piata, gatitul de mancaruri banale cat mai multe odata si  mai nou crema de galbenele pentru calcaie.

sunt toate particele pe care multi dintre oamenii care ma cunosc le stiu despre mine si unele pe care de- abia acum le-am pus cap la cap. si sunt toate al dracu de bune mai ales cand iti vine sa zici, vorba actorului :

“nobody puts baby in a corner”

j’essayerai!

cele mai frumoase planuri si ganduri s-au pus in ordine aseara la o cafea foarte scumpa cu cea mai scumpa dintre demoazele.la adapostul fotoliilor din cafepedia,  printre barfe si povesti, incepeau sa mi se contureze din ce in ce mai clar o mie de ganduri linistite despre ce vreau sa fac anul asta.

vreau sa invat. multe lucruri. sa profit de timpul pe care il am, de energia pe care oricum o risipesc pe pustii si de faptul ca acum imi si pot permite multe dintre ideile pe care le tot aman.

incepem cu patinatul si cu schiatul. mi-e frica de crap, o sa cad, o sa ma fac de ras, dar vreau si trebuie s-o fac si pe-asta. asa ca maine sau poimanine patinoarul din cismigiu va fi martorul primei mele tentative. si apoi, la munte cu mine, cu schiuri in picioare si-un monitor dragut, doamne-ajuta.

franceza vreau s-o perfectionez invat si chiar si alta limba daca mai am timp.si cursuri de dans, neaparat.

vreau sa invat multe lucruri si multi oameni, vreau sa caut sanse, burse, plecari, zambete si-amoruri.