Monthly Archives: October 2009

Protected: intim

This content is password protected. To view it please enter your password below:

Advertisements

speachless

sunt absolut fara cuvinte si mai ales fara niste ganduri relativ coerente care sa poata fi exprimate in cuvinte.

o revedere atat de puternica si de neasteptata,  naturala cat mi-as fi putut-o vreodata imagina a fi,  plina  de multe emotii amestecate. o intalnire in care n-am putut sa mint.

si-asta-i al dracu de greu.

full day, slava domnului

o zi cu soare, inceputa frumos cu revelatia nou-obtinutei calduri din calorifer, cu o cafea cu pijamale si cu maretul plan al dupa-amiezii si serii ce va sa vie.

avem curs de practica observatiei la ark, apoi avem vernisaj alexandrina si totul se-ntregeste frumos cu lansarea byron pe care chiar o astept cu sufletul la gura.

n-am mai asteptat de foarte mult timp ceva atat de pornita si nu pot explica in niciun fel asta. stiu doar ca am sentimentul ca o sa se intample ceva foarte frumos.

si toate astea puse intr-o zi mai mult decat plina pentru programul de loaza din ultima vreme.

hale-fucki’n-luia

senzationalele povesti ale madamei dakhli

madamme dakhli, cunoscuta in cercuri intime drept o foarte buna prietena a mea cu nume foarte neaos, are o viata sentimentala de-a dreptul tumultoasa. ceea ce pe mine, vasnic martor si sfatuitor al acesteia de vreo 12 ani, nu ma mai surprindea. cu toate acestea a reusit din nou.

pana ieri, la mine in cap, scumpa mea madama era plictisit cuplata cu un tanar domn asupra caruia nu cadea de acord cu mama-sa de nici un fel. nici cu mine si nici chiar cu ea, dar asta e alta poveste.

lucrurile au luat insa o turnura neasteptata in momentul in care a aparut in tara o prietena buna a sus-numitei mame. careia, ca femeia, madamme i-a povestit toata relatia cu fostul dumneai prieten. unu de vreo 5 ani cu care se iubea, se certa, se impaca, se insura, se certa, se impaca, se iubea si cu care mai anu trecut ajunsese in punctul unor decizii foarte radicale.

hai cu inelu, hai cu voalu, hai cu botezu da stai ca nu te vrea mama.

intr-adevar, in toata aceasta perioada, sau mai bine spus in perioadele in care stia de existenta lui, mama madammei, femeie intreaga la cap de altfel, s-a opus cu toata fiinta si santajele si urzelile de mama tanarului in discutie. n-a fost chip sa o induplece nimic argumentul ei suprem fiind unul de natura etnic-discrimiatoare.

revenind la prietene miraculoasa, intr-o buna zi cele doua doamne si smartul din dotare s-au intalnit la semafor cu El. prietena a coborat din masina si l-a luat pe El la o cafea. madam s-a dus si si-a plombat o masea.

dupa vreo ora, prietena si El hotarasera deja soarta madammei nedevenita niciodata dakhli.

astfel, El a fost luat de manuta proprie si dus la mama madammei, prezentat drept fiul unei cunostinte indepartate si potential pretendent la farmecele tinerei. mama l-a placut instant, si-a incurata fata sa il cunoasca mai bine pe cel care-i fusese iubit 5 ani de zile, a sfatuit-o pe aceasta ce cearceafuri noi sa puna pe pat cand El venea in vizita si l-a pus pe El pe lista membrilor familiei.

iar madam, desi aflata inca in stare de soc dupa aceasta neasteptata intorsura, este cat se poate de fericita si de apropiata, din nou, de ideile frumoase cu inele si nunti traditionale.

arta? care?

din aceeasi serie a revelatiilor nocturne am descoperit aseara de ce mama dracului nu am eu ureche muzicala. stand eu cu castile uneltei diavolului in ureche am constantat ca eu nu aud in sunetul stereo. adica in ambele urechi. ori in stanga, ori in dreapta iar singura lui calitate este deci intensitatea. mai tare-mai incet. dar atat.

venid aceasta revelatie peste o discutie conform careia o caracteristica pregnanta de zodie ar fi un simt artistic foarte dezvoltat, revin la vesnica intrebare : care dracu-i ala?

de cantat doamne-fereste, de desenat nu trag o linie dreapta(sau curba, ca tot veni vorba), de scris scriu normal, la sculptura pot sa pun pariu ca nu ma pricep, cinematografia nu m-atrage mai deloc si-atunci …  ce mai ramane?

oare ce-i sti eu sa fac artistic? nimic?

barbatii si playerul

una dintre foarte multele revelatii avute intr-o sesiune de plutire de-aseara este strans legata de relatia pe care am dezvoltat-o cu playerul colegului de apartament, baiatul radu.

astfel, pornind de la stricta necesitate(in chef de muzica, in lipsa de-al meu, calculator strins, muzica de televizor de toata jena) am inceput sa dezvolt o relatie foarte conflictuala cu acel player.

din seria una calda si-o muie, dracia dracului de ipod imi dadea una-doua melodii pe stare si-mi mai trantea cate un jay z sau justin timberlake peste ochi.si ma chinuiam si bajbaiam in jurul lui doar-doar nu mi se mai sparge creieru. si-mi dadea un ramstein. si mai incercam. si tot asa am tinut-o pret de vreo ora. exact cand am ajuns la concluzia ca asa ceva nu se mai poate si ca merit si eu daca nu muzica buna, macar linist,  m-am dus la radu cu intentia clara de a i-l pune in brate.  , eee, fix atunci , in bucatarie la tigara, s-a gandit masinaria diavolului sa imi ofere 3 piese foarte bune. la rand.

si-uite asa am tras eu urmatoarele concluzii :

1. masina seamana foarte bine cu stapanul

2.povestea de-aseara  rezuma foarte fidel  genul de relatie pe care o am cu tinerii domni din viata mea.

3.radu este singurul prieten al meu cu care am acest tip de relatie.dar atat.

itic se duce la scoala

episodul 1: prima saptamana

sunt inca la fel de entuziasmata de mersul la master precum eram cand m-am hotarat sa-l fac si cand am aflat ca am intrat cu brio. ceea ce e bine, cunoscandu-mi lenea patologica fata de stat in banci si ascultat plictisuri.

am patru cursuri, de marti pana vineri de la 5 incolo. doua sunt foarte misto, doua sunt foarte plitisitoare si predate de acceasi femeie.paritatea este deci buna, considerand ca se putea muuuult mai rau.

simpla idee de reveni la scoala mi se pare putin din alt film avand in vedere ca in anu 4 mai aveam 3 cursuri mari si late tot anul, asa ca ne raportam la anu 3 petrecut undeva in cretacic.

copii sunt foarte variati de la varsta pana la provenienta si entuziasm, observ o oarecare lipsa de chef de socializare scolara, explicabila de altfel.

dar exercitiile sunt foarte misto. deocamdata am de facut o poza care sa ilustreze ideea de exotic si de observat, fara interactiune deocamdata, un spatiu public timp de o saptamana + scris 5 pagini pe tema asta.

mai am un alec balasescu(despre care google zice multe iar eu zic ca promite) la observatie participativa si un vintila mihailescu minunat cum il stiam la …well, antropologie.

deci itic este fericit ca se duce la scoala.