Monthly Archives: March 2010

ziua 5 – we’re gettin’ there

ziua de ieri, duminica si anume, e ziua aia despre care nu am gasit nimic important de scris pentru ca nu s-a intamplat nimic important. si asta e foarte, foarte bine. adica durerile au fost inca acolo dar acolo au fost si pastilele, cearta cu familionul care nu intelegea ca nu RMN-ul o sa ma omoare si ca trebuie facut si n-o sa ma ofilesc de la el. conversatia minunata si matinala cu Baby, filmul frumos, apirational si atat de american si … iesirea din casa.

Pentru prima data in 5 zile, m-am imbracat frumos, mi-am pus o urma de machiaj cat sa nu sperii chelnerii si m-am dus cu prietena andreea la un restuarnt nejustificat de scump. ca doamnele. cat sa vedem ca se poate, sa povestim una-alta si sa ne vedem de viata.

pentru ca trebuie.

ziua 6 nu mai exista, e de stat acasa dar nu mai e de convalescenta propriu-zisa ci de facut analize, RMN, terapie si in principiu tot ce se poate face ca sa ma pun dracu pe picioare.

tot pentru ca trebuie.

ziua 4

dupa un inceput de zi calculat intre dozele analgezicelor si calmantelor despre care tot povestesc aici, undeva pe la pranz lucrurile s-au schimbat atat de miraculos si de simplu incat cuvintele sunt degeaba si povestile sunt ale mele.

sper ca cel mai mare hop a trecut, acum inca ma doare si probabil inca o sa fiu praf cateva zile.o sa imi fac un RMN, o sa fiu copil cuminte si o sa incerc sa nu ma mai stresez si consum atat.

si de cate ori ma va enerva cineva suficient de tare o sa incerc sa ma gandesc ca nu mai vreau sa trec prin ce-am trecut si deci ca nimeni si nimic nu merita genul asta de durere.

ziua 3

ca dracu a fost ziua 3. mai linisitita din punct de vedere “social” adica n-am iesit din casa la nici un spital si am primit doar vizita scurta si plina de bunatati a prietenei Ana.in rest, a trebuit sa invat sa am rabdare. eu, sa am rabdare. eu care iau ketonal daca mi-am rupt o unghie – nici hiar asa, dar pe-aproape- a trebuit sa suport durerea. si gandul ca nu stiu cat va mai dura durerea. si ca trebuie sa imi dozez pastilele – muuuuuuulte, ce-i drept- cat sa trec peste zi cu ele.

analgezicele mai fac ce mai fac pe-acolo dar cele mai tari sunt alea de nervi care te iau asa cu o usoara ameteala si te duc undeva frumos unde probabil ca inca te doare capul dar nu-ti mai pasa foarte tare.

si-uite asa te uiti la dirty dancing a 1859-a oara si astepti sa treaca.si mai scrii cate 3 randuri sub influenta clara a pastilelor de nervii capului. ca in restu timpului iti vine sa te-arunci pe geam de durere intrebandu-te cand mama dreacu iti trece.

bad, bad, karma.

jurnal de convalescenta – ziua 2 – challenge and change

challenge este cuvantul de ordine al zilei asteia si nu ma refer la provocare in sensul bun al cuvantului ci la dilema : cad pana la baie sau nu? ma pot ridica pana la calculator fara sa ma doara capul sa crap? pot sa vorbesc cat de cat coerent? un mail, un telefon, o comanda la chinezi?

oricum nu e ca si cum as avea de ales in a face aceste lucruri dar asta nu inseamna ca nu m-au epuizat fiecare dintre ele.

de dimineata a fost mai bine, proabil inca eram sub efectul pastilutzei vesele. care da, mi-a dat o anumita stare de euforie si de high. dar si niste probleme de concentrare foarte mari, niste stari de ameteala absolut infiorattoare si mai ales o lipsa totala de concentrare si coerenta. a trebuit sa fac eforturi, literalmente eforturi foarte mari, sa port cinversatii normale, sa scriu mailuri, sa vorbesc la telefon. pentru ca pastilutza vesela fucks up your brain. nu imi gaseam cuvintele, nu le puteam pronunta si a trebuit sa dorm o ora, de epuizare, dupa o vizita de 2 ore cu drag.

partea proasta e ca durerea a revenit si mai puternica pe seara si avand in vedere ca tanti de la floreasca nu mi-a dat nici un fel de analgezic si nici nu stiam ce poate interferi cu pastilutza vesela, am sunat frumos la salvare, la sfatul medicului si mi s-a spus ca nare rost sa mi se trimita echipaj pentru ca internistul de-acolo nu imi va face decat o injectie si daca pot, sa ma duc direct la neurologie la fundeni. sunat frate, pus in masina, ajuns in garda la neuro la fundeni.

alta viata, alti oameni. o doctorita tanara si amabila, care a vorbit frumos si explicit cu mine, mi-a facut un examen complet, a ajuns la aproximativ aceeasi concluzie- respectiv ca este o migrena, nu de-aia de care a zis domane de la floreasca, de altfel de migrena. mi-a zis sa imi fac un rmn si mi-a dat trimitere pentru asta. mi-a dat o plasa de pastile cu tratament pe 10 zile, respectiv 3 luni unele dintre ele, cu dozaje explicate si asa mai departe. mi-a zis si ca nu imi va trece decat in cateva zile – slava domnului am 3 analgezice diferite cat sa ma tine stonned urmatoarele 10 zile.

si mai ales mi-a zis sa nu mai iau Lyrica pentru ca este mult prea puternic pentru ce am eu, nu face decat sa ma transforme intr-o leguma si nici nu m-ajuta la nimic.

acum nu  stiu ce ar zice al treilea neurolog si nici nu vreau sa aflu pentru ca aceasta femeie mi-a transmis incredere si profesionalism, ceea ce la floreasca, nu.

jurnal de convalescenta- ziua 1

m-am gandit eu asa ca ar fi dragutz sa scriu cate ceva despre recuperarea asta, macar ca studiu de caz asupra efectelor pastilutzei vesele. Lyrica se numeste ea, draga de ea, si este folosita in general in tratarea epilepsiei, ca tratatament de lunga durata. la mine e vorba doar de 5 zile si sunt foarte curioasa daca lista de o pagina de efecte secundare se va manifesta sau nu la mine.

deocamdata inca ma doare capul de mor dar m-am obisnuit deja cu durerea si cu ideea.pentru ca pastilutza vesela nu are efect asupra durerii in sine ci mai degraba asupra proceselor care o cauzeaza. adica iti regleaza din nivelul serotoninei si te linisiteste de nervii capului. cu forta.

asa ca sunt foarte ametita, dar foarte ametita. drumul pat-birou e imens si imi doresc din suflet de copil un nenorocit de laptop.

nervii capului sunt tot acolo si imi doresc mult sa iau perioada 15 februarie-15 martie si sa dau cu ea de pamant. sa se faca tandari si sa faram toate cioburile. 3 sferturi se-arunca direct la dracu iar o parte-ar trebui sa ajunga intr-un cufar ferecat. acum  inca se-aseaza. si viseaza.

dar ii voi da pastilutzei vesele toate sansele de a ma calma. o sa o si ajut.voi scrie cat mi-as fi dorit sa scriu in toata perioada asta. cu toate cuvintele.aici sau undeva unde sa nu pot fi atinsa.

deocamdata am obosit. dupa nici o ora. senzatia e de usor high, ca atunci cand hotarasti ca e cazul sa te tarasti inspre pat sa dormi.

mi-fuckin’-graine

Si-a facut ea frumos apartitia de luni seara cand a trebuit sa ma uit la Casablanca cu un ochi cateva minute bune pentru ca vedeam un Boggie si 2 de Ingrid Bergman. Am zis ca sunt obosita. Marti m-a luat cu lesin de la odorizantul taximetristului din drum spre munca. Am zis ca sunt obosita.

Pana cand marti seara pe la 11 m-a lovit o durere de cap de-am ajuns instant acasa si-am bagat calmante maxim. M-a trezit cu o durere mai puternica, am bagat Calmantul de cap, n-a trecut, am ajuns la birou, am plecat la spital.

Spitalul de Urgenta Floreasca unde mi-am petrecut 4 ore pentru a fi consultata aproximativ 15 minute cumulat.

Cum mama dracu e posibil ca un spital de urgenta sa aiba 1 medic de garda si 1 asistenta. Da, erau oameni la coada, vreo 3 in fata mea care mi-au cedat locul si am intrat in camera de garda cu 6 paturi si 1 medic.Si un nene care vopsea tevile ca e spitalul in renovare. Acel 1 medic, rezident de gastro, era isteric. Nu-l condamn prea tare dar chiar nu mi-a placut cum a urlat la pacienti in cele 40 de minute cat am stat in camera de garda, plangand in hohote si pierzandu-mi aerul. Si nici cum a urlat la mine nu mi-a placut, si nici ca m-a trimis la orl dupa 3 minute.Dupa mult asteptat in praf, miros si zgomot de renovare,la orl s-a concluzionat ca n-am sinuzita. Bun, zic, dar ce am.

Neurologul mi-a banuit o migrena dar a zis sa ajung si la oftalmologie sa verificam. Alt praf, alt miros, alte asistente acre si ciufute.Bun. N-am nimic nici la oftalmo.Da ce dracu am?

Migrena bazilara. Te doare capu de-ti crapa-n doua, nu poti s-o tratezi decat simptomatic – adica multe analgezice. Nu poti s-o previi, nu stii daca se va mai intampla dar sansele sunt mari sa se mai intample..  Dar de la ce sa face asta? Nu se stie, pot fi foarte multi factori. Se poate investiga mai amanuntit? Poti sa faci o tomografie dar nu te-ajuta la nimic. Daca devine recurenta e mai nasol dar pana-atunci ia reteta si du-te acasa Esti cu cineva? Nu. Poti sa te tii pe picioare? Pai asta fac de 4 ore. Da, stim, suntem putini.La revedere.

Este absolut incredibil ca m-am chinuit ca drcau 4 ore pentru aceasta conversatie. In timpul asta am cerut de 2 ori calmante si mi s-a spus ca mai bine sa ma vada neurologul in criza. Pai si daca tot eram in criza, oare nu exista nici un sistem de prioritizare daca tot urla rezidentu lu peste ca uite, frate, cati sunt … zici ca n-au medici de familie si vin cu toate cacaturile.

Stiu ca este inutil sa ma enervez pe sistemul medical romanesc dar asta e si ideea. Ca din pacate e a patra urgenta in care ajung. Militar, Colentina, Municipal, Floreasca si nicaieri n-a fost ca aici. Asa ca hai sa nu mai consideran faze de genul asta normale. Hai sa zicem ca sunt anormale si sa incercam sa facem ceva in privinta lor. De genul unei plangeri. Poate se strange peste un vraf de altele si realizeaza cineva ca nu poate functiona camera de garda a unui spital de urgenta intr-UN doctor.

Din fericire tratamentul foarte puternic, pastilutza vesela care te face usor leguma si pe care trebuie sa o lasi sa te calmeeeeeeze ma face sa nu ma enervez retroactiv prea tare.