Monthly Archives: May 2010

friday nights

serile de vineri sunte serile alea in care te bucuri ca ai mai trecut de o saptamana, astepti tot ce iti poate da week-endul si-ncepi cu mici placeri dinainte.

serile de vineri dau plimbari in parc si drumuri dupa mancare chinezeasca cu ana.

serile de vineri dau in casa conversatii spumoase cu oameni destepti, confidente intamplatoare si concluzii usor incerte.

tot ele iti ofera cateodata momente de supunere. in care pur si simplu vrei sa te bucuri de seara de vineri asa cum e ea.cu-n pic de relaxare , cu cuvinte aruncat in sfarsit in drafturi . cu de toate,

hardcore

iata povestea primului drum al THC-ului :

(trebuia sa plec de vineri seara, ca sa ma apuc sa mai conduc, sa ma ma mai obisnuiesc cu masina. vineri seara hai cu migrena de-am zis c-ajung iar la spital, sambata de-abia m-am tarat la pitesti seara de tot, ca sa constat ca am pierdut o lentila de la ochelari. nu, n-am gasit NICI o optica deschisa duminca -doamne, fereste asa ca a trebuit sa-l astept pe frate-miu sa vina cu ceilalti ochelari –  calcati de-un anume domn, indoiti ca dracu si cu o lentila usor miscatoare. timp in care am condus cu o lentila prin pitesti, suficient cat sa constate tata ca ar trebui sa mai astept, sa vin saptamana viitoare sa o iau, ca poate pana atunci se coboara harul divin si conduc mai bine). enfin.

concluzionez eu ca plec, vine tata cu mine pana la picioru podului dinspre autostrada(???!!!), il las acolo, vine frate-miu si-l ia si-l duce acasa ca apoi sa vina sa ma prinda pe mine pe autostrada ca sa merga in spatele meu (???!!!). merg eu linisitita,cu 90 in ciuda celor recomandate de a merge cu 80, poate chiar 70. suna tata. trag pe dreapta, raspund ca sa imi spuna sa-l astept pe frate-miu ca nu ma prinde si ca de ce merg asa de repede . astept regulamentar escorta, se pune ploaia nenorocita, pornim la drum, prindem o ploaie de-aia cu spume de nu vedeai 3 metri in fata, depasesc si eu o betoniera si un tir. in rest, regulamentar cu 90.100, pe masura ce ma indepartam de pitesti si nu-l mai simteam pe tata-n ceafa.

booon. intram in bucuresti, desi stiam drumu ca pe apa, in militari ma incadrez eu post, pe stranga.ma vad nevoita sa fac stanga la cora pentru ca asa ma incadrasem si mai eram si prima la semnafor. facem stanga la cora, o luam frumos pe Grant, prin crangasi, pe 1 mai, calea victoriei, splai, unirii, casa. cu bara la bara, cu ploaie, cu geamurile super aburite ca inca nu m-am prins cum e treaba cu dezaburirea.

evident ca mi-a parcat-o frate-miu care mi-a trinut apoi si un intreg curs de ce am facut prost pe traseu si mi-a recomandat sincer s-o las in fata blocului.

dar nu. cu lamaile inainte si cu certitudinea ca buna parte dintre dudele de-acum se vor duce in timp, dar mai ales in kilometri, de maine infruntam traficul.

Protected: se poate pe dracu

This content is password protected. To view it please enter your password below: