Monthly Archives: March 2011

A, de invatat

cea de-a doua experienta antropologica a fost absolut incantatoare din foarte multe puncte de vedere despre care o sa scriu mai incolo. dar mi-a dat si ocazia sa trag niste concluzii despre “meseria asta”, asa in calitate de novice.
asa ca … note to self :
-spune accentuat de cate 3 ori de unde esti si cine te-a trimis acolo si in calitate de ce.
-nu pronunta cuvantul “antropologic” decat daca ai 3 minute sa explici ce inseamna asta. altfel, “cercetare” e suficient.
-identifica gatekeaper-ul si imprieteneste-te cu el. el poate fi gasit peste tot si te ajuta sa nu intri in niciuna din belele de pe drum.
-pregateste-te la gandul ca va trebui sa spui aceeasi poveste de un triliard de ori si sa intri in viata unor oameni, sa cauti prin valiza lor.e interesant, dar te poate obosi infiorator.
-se pot economisi bani(ala care poate)

doamne-ajuta cu rapoartele alea ca tare mi-era dor sa scriu. asa, mult si complex…sa ne mai aducem aminte din cuvinte

Advertisements

antropologis

(imi aduc aminte asa de ce m-am apucat eu sa tin acest blog acum foarte mult timp, sa fie vreo 4 ani. ca sa nu uit ce mi se-ntampla.)

Micul antropolog de ocazie(din pacate, nescolit) orimeste cutia cu o bombonica : un studiu intr-un oras din Vrancea, oarecare. Din sorti si oameni frumosi cunoscuti in Foisorului, se alege Odobesti ca destinatie.

Sunat, vorbit, aranjat, faxat, nevrozat, panicat,urlat, invatat, facut trei cruci si plecat.

De nebun, primul drum singur pe un drum mai putin drept ca A1. A urmat o saptamana de cautari, imprieteniri de moment, ajutor si deschidere. Cu socuri, cu rasete si cu sentimentul putin bizar ca esti povestitorul unui orasel in acel moment. Toate lucurile frumoase, barfele, tragediile, iubirile si bucuriile celor foarte multi oameni pe care ii cunosti pentru prima data si ii vezi, probabil, pentru ultima.

Egoul creste, dar si presiunea la fel. Sa simti in fiecare seara ca ai inca 100 de perechi de ochi lipite de tine.De la oamenii care te saluta curiosi pe strada, pana la betivii satului cu care mananci sau cu copii satului dimineata la ora 7(cu alarma),cu care bei cafeaua.

Medalie cu doua fete, ca stare de fapt.

Cu plecari spontane si triste, cu amanari si cu un tur de forta de 3 zile in care trebuie s-o iei de la capat repetand aceeasi poveste de cinspe ori pe zi.

Dar a fost atat de misto, mi-a aratat ca vreau asta si mi-a confirmat ca pot asta. Urmeaza Botosani sau Suceava.

Cu drag, astept.

A