antropologis

(imi aduc aminte asa de ce m-am apucat eu sa tin acest blog acum foarte mult timp, sa fie vreo 4 ani. ca sa nu uit ce mi se-ntampla.)

Micul antropolog de ocazie(din pacate, nescolit) orimeste cutia cu o bombonica : un studiu intr-un oras din Vrancea, oarecare. Din sorti si oameni frumosi cunoscuti in Foisorului, se alege Odobesti ca destinatie.

Sunat, vorbit, aranjat, faxat, nevrozat, panicat,urlat, invatat, facut trei cruci si plecat.

De nebun, primul drum singur pe un drum mai putin drept ca A1. A urmat o saptamana de cautari, imprieteniri de moment, ajutor si deschidere. Cu socuri, cu rasete si cu sentimentul putin bizar ca esti povestitorul unui orasel in acel moment. Toate lucurile frumoase, barfele, tragediile, iubirile si bucuriile celor foarte multi oameni pe care ii cunosti pentru prima data si ii vezi, probabil, pentru ultima.

Egoul creste, dar si presiunea la fel. Sa simti in fiecare seara ca ai inca 100 de perechi de ochi lipite de tine.De la oamenii care te saluta curiosi pe strada, pana la betivii satului cu care mananci sau cu copii satului dimineata la ora 7(cu alarma),cu care bei cafeaua.

Medalie cu doua fete, ca stare de fapt.

Cu plecari spontane si triste, cu amanari si cu un tur de forta de 3 zile in care trebuie s-o iei de la capat repetand aceeasi poveste de cinspe ori pe zi.

Dar a fost atat de misto, mi-a aratat ca vreau asta si mi-a confirmat ca pot asta. Urmeaza Botosani sau Suceava.

Cu drag, astept.

A

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s