Category Archives: daily stuff

am tot zis

to-ho-hoooot zic intr-una ca fac si dreg multe lucruri si uite ca nu fac asta. am tot zis ca scriu mai mult pe blog, am tot zis ca mananc mai putin si ma apuc de sport(din nou), ca ies la mai multe cafele, ca incerc sa zambesc mai mult si sa imi tin piticii de pe creier un pic mai sub control.
ceea ce n-am facut pentru ca sunt un om rau si mai ales lenes.

in schimb am ajuns la 2 concerte misto in ultima saptamana, respectiv un Wake up Fest de duminica trecuta si un Vita de Vie de joia asta.
Wake up fest-ul a fost foarte misto, in partea pe care am inteles-o(de la emil la si pana la Junkyard). compania frumoasa rau,o mitza vesela si un dan implicat. concert frumos. pupat piata independentei si cand sa manaci si tu o pizza ca omu, am batut vreo cateva crasme pana sa renuntam resemnati la gandul ca in bucuresti oamenii nu manaca noaptea. de-aia suntem asa sanatosi, f’tuva restaurantele-n dos.

La Vita de Vie, iar mi-a placut. Ei au avut chef sa cante, eu am avut chef si motive intemeiate sa beau si sa dansez, oameni noi si frumosi, oameni vechi si entuziasti (Guci power), votca cu suc de pere in loc de coldrex … studenteala.
Intre timp, la mama acasa e frumos, iubitu pleaca si asta e urat, iar la birou imi spun oameni straini ca in 4 luni de zile nu m-au vazut zambind, ci numai trista si suparata. no shit, sherlock?really? nu te creeed…

si-acu, ce sa raspunzi la asta. daca zic ca eu sunt de fapt un om vesel care rade mult si din tot sufletul, am clar tulburari schizofrenice de comportament. daca zic ca de fapt eu sunt o trista innascuta, ma trazneste de sus ca mint si-mi raman si cuvintele-n gat ca nici chiar eu nu pot minti atata.

asa ca mai bine ma-mpiedic si-o las cum a cazut. deah, SI de-astea am zis ca nu mai fac …

Advertisements

friday nights

serile de vineri sunte serile alea in care te bucuri ca ai mai trecut de o saptamana, astepti tot ce iti poate da week-endul si-ncepi cu mici placeri dinainte.

serile de vineri dau plimbari in parc si drumuri dupa mancare chinezeasca cu ana.

serile de vineri dau in casa conversatii spumoase cu oameni destepti, confidente intamplatoare si concluzii usor incerte.

tot ele iti ofera cateodata momente de supunere. in care pur si simplu vrei sa te bucuri de seara de vineri asa cum e ea.cu-n pic de relaxare , cu cuvinte aruncat in sfarsit in drafturi . cu de toate,

hardcore

iata povestea primului drum al THC-ului :

(trebuia sa plec de vineri seara, ca sa ma apuc sa mai conduc, sa ma ma mai obisnuiesc cu masina. vineri seara hai cu migrena de-am zis c-ajung iar la spital, sambata de-abia m-am tarat la pitesti seara de tot, ca sa constat ca am pierdut o lentila de la ochelari. nu, n-am gasit NICI o optica deschisa duminca -doamne, fereste asa ca a trebuit sa-l astept pe frate-miu sa vina cu ceilalti ochelari –  calcati de-un anume domn, indoiti ca dracu si cu o lentila usor miscatoare. timp in care am condus cu o lentila prin pitesti, suficient cat sa constate tata ca ar trebui sa mai astept, sa vin saptamana viitoare sa o iau, ca poate pana atunci se coboara harul divin si conduc mai bine). enfin.

concluzionez eu ca plec, vine tata cu mine pana la picioru podului dinspre autostrada(???!!!), il las acolo, vine frate-miu si-l ia si-l duce acasa ca apoi sa vina sa ma prinda pe mine pe autostrada ca sa merga in spatele meu (???!!!). merg eu linisitita,cu 90 in ciuda celor recomandate de a merge cu 80, poate chiar 70. suna tata. trag pe dreapta, raspund ca sa imi spuna sa-l astept pe frate-miu ca nu ma prinde si ca de ce merg asa de repede . astept regulamentar escorta, se pune ploaia nenorocita, pornim la drum, prindem o ploaie de-aia cu spume de nu vedeai 3 metri in fata, depasesc si eu o betoniera si un tir. in rest, regulamentar cu 90.100, pe masura ce ma indepartam de pitesti si nu-l mai simteam pe tata-n ceafa.

booon. intram in bucuresti, desi stiam drumu ca pe apa, in militari ma incadrez eu post, pe stranga.ma vad nevoita sa fac stanga la cora pentru ca asa ma incadrasem si mai eram si prima la semnafor. facem stanga la cora, o luam frumos pe Grant, prin crangasi, pe 1 mai, calea victoriei, splai, unirii, casa. cu bara la bara, cu ploaie, cu geamurile super aburite ca inca nu m-am prins cum e treaba cu dezaburirea.

evident ca mi-a parcat-o frate-miu care mi-a trinut apoi si un intreg curs de ce am facut prost pe traseu si mi-a recomandat sincer s-o las in fata blocului.

dar nu. cu lamaile inainte si cu certitudinea ca buna parte dintre dudele de-acum se vor duce in timp, dar mai ales in kilometri, de maine infruntam traficul.

ziua 3

ca dracu a fost ziua 3. mai linisitita din punct de vedere “social” adica n-am iesit din casa la nici un spital si am primit doar vizita scurta si plina de bunatati a prietenei Ana.in rest, a trebuit sa invat sa am rabdare. eu, sa am rabdare. eu care iau ketonal daca mi-am rupt o unghie – nici hiar asa, dar pe-aproape- a trebuit sa suport durerea. si gandul ca nu stiu cat va mai dura durerea. si ca trebuie sa imi dozez pastilele – muuuuuuulte, ce-i drept- cat sa trec peste zi cu ele.

analgezicele mai fac ce mai fac pe-acolo dar cele mai tari sunt alea de nervi care te iau asa cu o usoara ameteala si te duc undeva frumos unde probabil ca inca te doare capul dar nu-ti mai pasa foarte tare.

si-uite asa te uiti la dirty dancing a 1859-a oara si astepti sa treaca.si mai scrii cate 3 randuri sub influenta clara a pastilelor de nervii capului. ca in restu timpului iti vine sa te-arunci pe geam de durere intrebandu-te cand mama dreacu iti trece.

bad, bad, karma.

jurnal de convalescenta – ziua 2 – challenge and change

challenge este cuvantul de ordine al zilei asteia si nu ma refer la provocare in sensul bun al cuvantului ci la dilema : cad pana la baie sau nu? ma pot ridica pana la calculator fara sa ma doara capul sa crap? pot sa vorbesc cat de cat coerent? un mail, un telefon, o comanda la chinezi?

oricum nu e ca si cum as avea de ales in a face aceste lucruri dar asta nu inseamna ca nu m-au epuizat fiecare dintre ele.

de dimineata a fost mai bine, proabil inca eram sub efectul pastilutzei vesele. care da, mi-a dat o anumita stare de euforie si de high. dar si niste probleme de concentrare foarte mari, niste stari de ameteala absolut infiorattoare si mai ales o lipsa totala de concentrare si coerenta. a trebuit sa fac eforturi, literalmente eforturi foarte mari, sa port cinversatii normale, sa scriu mailuri, sa vorbesc la telefon. pentru ca pastilutza vesela fucks up your brain. nu imi gaseam cuvintele, nu le puteam pronunta si a trebuit sa dorm o ora, de epuizare, dupa o vizita de 2 ore cu drag.

partea proasta e ca durerea a revenit si mai puternica pe seara si avand in vedere ca tanti de la floreasca nu mi-a dat nici un fel de analgezic si nici nu stiam ce poate interferi cu pastilutza vesela, am sunat frumos la salvare, la sfatul medicului si mi s-a spus ca nare rost sa mi se trimita echipaj pentru ca internistul de-acolo nu imi va face decat o injectie si daca pot, sa ma duc direct la neurologie la fundeni. sunat frate, pus in masina, ajuns in garda la neuro la fundeni.

alta viata, alti oameni. o doctorita tanara si amabila, care a vorbit frumos si explicit cu mine, mi-a facut un examen complet, a ajuns la aproximativ aceeasi concluzie- respectiv ca este o migrena, nu de-aia de care a zis domane de la floreasca, de altfel de migrena. mi-a zis sa imi fac un rmn si mi-a dat trimitere pentru asta. mi-a dat o plasa de pastile cu tratament pe 10 zile, respectiv 3 luni unele dintre ele, cu dozaje explicate si asa mai departe. mi-a zis si ca nu imi va trece decat in cateva zile – slava domnului am 3 analgezice diferite cat sa ma tine stonned urmatoarele 10 zile.

si mai ales mi-a zis sa nu mai iau Lyrica pentru ca este mult prea puternic pentru ce am eu, nu face decat sa ma transforme intr-o leguma si nici nu m-ajuta la nimic.

acum nu  stiu ce ar zice al treilea neurolog si nici nu vreau sa aflu pentru ca aceasta femeie mi-a transmis incredere si profesionalism, ceea ce la floreasca, nu.

mi-fuckin’-graine

Si-a facut ea frumos apartitia de luni seara cand a trebuit sa ma uit la Casablanca cu un ochi cateva minute bune pentru ca vedeam un Boggie si 2 de Ingrid Bergman. Am zis ca sunt obosita. Marti m-a luat cu lesin de la odorizantul taximetristului din drum spre munca. Am zis ca sunt obosita.

Pana cand marti seara pe la 11 m-a lovit o durere de cap de-am ajuns instant acasa si-am bagat calmante maxim. M-a trezit cu o durere mai puternica, am bagat Calmantul de cap, n-a trecut, am ajuns la birou, am plecat la spital.

Spitalul de Urgenta Floreasca unde mi-am petrecut 4 ore pentru a fi consultata aproximativ 15 minute cumulat.

Cum mama dracu e posibil ca un spital de urgenta sa aiba 1 medic de garda si 1 asistenta. Da, erau oameni la coada, vreo 3 in fata mea care mi-au cedat locul si am intrat in camera de garda cu 6 paturi si 1 medic.Si un nene care vopsea tevile ca e spitalul in renovare. Acel 1 medic, rezident de gastro, era isteric. Nu-l condamn prea tare dar chiar nu mi-a placut cum a urlat la pacienti in cele 40 de minute cat am stat in camera de garda, plangand in hohote si pierzandu-mi aerul. Si nici cum a urlat la mine nu mi-a placut, si nici ca m-a trimis la orl dupa 3 minute.Dupa mult asteptat in praf, miros si zgomot de renovare,la orl s-a concluzionat ca n-am sinuzita. Bun, zic, dar ce am.

Neurologul mi-a banuit o migrena dar a zis sa ajung si la oftalmologie sa verificam. Alt praf, alt miros, alte asistente acre si ciufute.Bun. N-am nimic nici la oftalmo.Da ce dracu am?

Migrena bazilara. Te doare capu de-ti crapa-n doua, nu poti s-o tratezi decat simptomatic – adica multe analgezice. Nu poti s-o previi, nu stii daca se va mai intampla dar sansele sunt mari sa se mai intample..  Dar de la ce sa face asta? Nu se stie, pot fi foarte multi factori. Se poate investiga mai amanuntit? Poti sa faci o tomografie dar nu te-ajuta la nimic. Daca devine recurenta e mai nasol dar pana-atunci ia reteta si du-te acasa Esti cu cineva? Nu. Poti sa te tii pe picioare? Pai asta fac de 4 ore. Da, stim, suntem putini.La revedere.

Este absolut incredibil ca m-am chinuit ca drcau 4 ore pentru aceasta conversatie. In timpul asta am cerut de 2 ori calmante si mi s-a spus ca mai bine sa ma vada neurologul in criza. Pai si daca tot eram in criza, oare nu exista nici un sistem de prioritizare daca tot urla rezidentu lu peste ca uite, frate, cati sunt … zici ca n-au medici de familie si vin cu toate cacaturile.

Stiu ca este inutil sa ma enervez pe sistemul medical romanesc dar asta e si ideea. Ca din pacate e a patra urgenta in care ajung. Militar, Colentina, Municipal, Floreasca si nicaieri n-a fost ca aici. Asa ca hai sa nu mai consideran faze de genul asta normale. Hai sa zicem ca sunt anormale si sa incercam sa facem ceva in privinta lor. De genul unei plangeri. Poate se strange peste un vraf de altele si realizeaza cineva ca nu poate functiona camera de garda a unui spital de urgenta intr-UN doctor.

Din fericire tratamentul foarte puternic, pastilutza vesela care te face usor leguma si pe care trebuie sa o lasi sa te calmeeeeeeze ma face sa nu ma enervez retroactiv prea tare.

the replace – subiectiv

primul concert the replace, mojo, 27 ianuarie 2010.

da, sunt subiectiva pentru ca e vorba de alex si de un proiect in care-si pune omul sufletul dar de data asta am fost la concert nu numai pentru a sustine oarecum un prieten ci cu research-ul facut inainte. am ascultat frumos pe myspace, mi-a placut, am mai ascultat de cateva ori, mi-a mai placut si-atunci.

asa ca am plecat cu asteptari mari aseara si noroc ca mi-au fost depasite.

muzica buna, s-a auzit foarte bine, oameni multi si veseli veniti sa-si sustina prietenii, atmosfera relaxata si glumele aferente, foarte, dar foarte multi fotografi si un alex concentrat la maxim. + bogdan stamatin care poate da linisit la actorie pe cat e de expresiv si usor nebun.

dar muzica, muzica e o alta poveste. chiar mi-a placut sincer  si le doresc din suflet copiilor un minunat album.si pe toate celelalte ce-i vor urma.