Category Archives: me

gata

de azi blogul asta se inchide. a venit momentul. a fost frumos, mi-a ocupat timpul, imi va ramane in suflet dar visele trebuie sa iasa din cutii.
ma mut.
inca nu mi-am construit casa noua dar desenez cu spor la planuri.

am tot zis

to-ho-hoooot zic intr-una ca fac si dreg multe lucruri si uite ca nu fac asta. am tot zis ca scriu mai mult pe blog, am tot zis ca mananc mai putin si ma apuc de sport(din nou), ca ies la mai multe cafele, ca incerc sa zambesc mai mult si sa imi tin piticii de pe creier un pic mai sub control.
ceea ce n-am facut pentru ca sunt un om rau si mai ales lenes.

in schimb am ajuns la 2 concerte misto in ultima saptamana, respectiv un Wake up Fest de duminica trecuta si un Vita de Vie de joia asta.
Wake up fest-ul a fost foarte misto, in partea pe care am inteles-o(de la emil la si pana la Junkyard). compania frumoasa rau,o mitza vesela si un dan implicat. concert frumos. pupat piata independentei si cand sa manaci si tu o pizza ca omu, am batut vreo cateva crasme pana sa renuntam resemnati la gandul ca in bucuresti oamenii nu manaca noaptea. de-aia suntem asa sanatosi, f’tuva restaurantele-n dos.

La Vita de Vie, iar mi-a placut. Ei au avut chef sa cante, eu am avut chef si motive intemeiate sa beau si sa dansez, oameni noi si frumosi, oameni vechi si entuziasti (Guci power), votca cu suc de pere in loc de coldrex … studenteala.
Intre timp, la mama acasa e frumos, iubitu pleaca si asta e urat, iar la birou imi spun oameni straini ca in 4 luni de zile nu m-au vazut zambind, ci numai trista si suparata. no shit, sherlock?really? nu te creeed…

si-acu, ce sa raspunzi la asta. daca zic ca eu sunt de fapt un om vesel care rade mult si din tot sufletul, am clar tulburari schizofrenice de comportament. daca zic ca de fapt eu sunt o trista innascuta, ma trazneste de sus ca mint si-mi raman si cuvintele-n gat ca nici chiar eu nu pot minti atata.

asa ca mai bine ma-mpiedic si-o las cum a cazut. deah, SI de-astea am zis ca nu mai fac …

trusime corporatiste.

dupa cum scriam,ca o dependenta pe facebook, ca vinerile alea misto au revenit, incep sa ma gandesc la toate lucurrile care s-au intamplat saptamana asta.
si bune, si grele si rele si degeaba dar si pline de multe intelesuri.
asa ca vinerea se trage linie, aer in plamani si se monteaza pentru urmatorea tura.
si razi s te bucuri si stii ca ai 2 zile in care iti apartii in intregime.
trusime corporatiste.

programul

Mi-e destul de greu sa incep de undeva postul asta, cum mi-e greu si sa incep de undeva programul despre care vreau sa scriu.

E foarte experimental totul aici la mine in cap, are extrem de multe necunoscute dar simt ca macar incepe sa aiba factorul ala esential de vointa.

Bref : am luat-o razna complet si trebuie sa fac ceva sa schimb asta.Spun asta din martie si fac asta tot de atunci. Dar nu cu mine, ci cu restul de univers pe care am fost foarte suparata ca m-a cadorisit bolnava.

Am fost la 9 medici diferiti, mi-am facut un triliard de analize,am luat 4 tratamente diferite in diferite concentratii,am aflat ca va trebui sa ma injectez sa fac copii, am fost sfatuita in contradictoriu, am fost compatimita sau crezuta ipohondra, am ajuns sa spun la interviuri ca “trebuie sa stiti despre mine ca sunt bolnava si am migrene”. Concluzia medicala e simpla: n-ai ce sa-i faci, asta e.

Tot cu universu m-am luptat si cand mi-am dat dracu toate viciile ca sa ajung sa traiesc bine-merci si cu ele.Cu toate.

Cu oamenii  m-am luptat cand ma pasau dintr-o extrema in alta, de la ” nu esti bolnava” pana la ” nu mai bea, nu mai fuma, ia-ti pastilele, du-te la doctor”.

Cu mine m-am luptat in tot timpul asta ca sa bat si universu’ si oamenii si pastilele si doctorii.Si i-am rezolvat.

Asa ca daca tot sunt calita,trebuie ma bag la lupte cu mine.Amintiri, frici, prietenii, preconceptii, angoase, relatie,perfectionism, superficialitate, greseli,vine.

Ma apuc de scormonit si de curatat.Si asta va fi locul.

se poate

pentru prima data in ultimele 2 luni am senzatia ca se poate respira frumos.

ca se poate:

avea o discutie profesionista si un schimb de amabilitati rafinate,

ca o cearta sa aduca niste lucruri noi ,

si ca o seara sa se termine perfect cu o discutie foarte plina cu o prietena buna.

plus vazutul primei skoda fabia rosii.

nu zic ca sunt inca bine, dar am inceput sa merg inspre acolo.

link

facut rmn, gasit problem, inceput sa rezolvat problem. intre timp, alte mult prea multe problem, dintre care destule nerezolvate.

ziua 5 – we’re gettin’ there

ziua de ieri, duminica si anume, e ziua aia despre care nu am gasit nimic important de scris pentru ca nu s-a intamplat nimic important. si asta e foarte, foarte bine. adica durerile au fost inca acolo dar acolo au fost si pastilele, cearta cu familionul care nu intelegea ca nu RMN-ul o sa ma omoare si ca trebuie facut si n-o sa ma ofilesc de la el. conversatia minunata si matinala cu Baby, filmul frumos, apirational si atat de american si … iesirea din casa.

Pentru prima data in 5 zile, m-am imbracat frumos, mi-am pus o urma de machiaj cat sa nu sperii chelnerii si m-am dus cu prietena andreea la un restuarnt nejustificat de scump. ca doamnele. cat sa vedem ca se poate, sa povestim una-alta si sa ne vedem de viata.

pentru ca trebuie.

ziua 6 nu mai exista, e de stat acasa dar nu mai e de convalescenta propriu-zisa ci de facut analize, RMN, terapie si in principiu tot ce se poate face ca sa ma pun dracu pe picioare.

tot pentru ca trebuie.